Share

ADHD-ul se caracterizează prin debutul precoce, înainte de vârsta de 7 ani, a unei combinaţii între hiperactivitate, comportament dezordonat şi lipsa de atentie

ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) însemnând tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (THDA), este un termen ce provine din clasificarea Americană DSM IV – TR

Noţiunea de hiperkinezie este similară cu cea de hiperactivitate şi este caracterizată prin exces de activitate, lipsa de odihnă, nervozitate, alergare, căţărat, vorbit în exces.

 Durata acestei tulburări trebuie să fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate în cele de inatenţie şi cele de hiperactivitate / impulsivitate.

Inatenţia (lipsa de atenţie) a copilul afectat de ADHD

Copilul nu poate da atenţia cuvenită detaliilor, sau face greşeli din neglijenţă, la efectuarea temelor şcolare, la serviciu sau acasă, nu poate să îşi menţină atenţia suficient de mult timp, uneori pare a nu asculta pe cel care îi vorbeşte, nu respectă instrucţiunile sau regulile şi nu este în stare să îşi termine temele, sarcinile casnice sau obligaţiile de la locul de muncă, deşi înţelege instrucţiunile şi nu este opoziţionist, nu poate organiza sarcini sau activităţi, adesea evită sau nu este dispus să efectueze sarcini care necesită un efort mintal susţinut, foarte des îşi pierde lucrurile (jucării, teme pentru acasă, rechizite), este usor de distras de stimuli fără importanţă

Hiperactivitatea  în cazul copilul afectat de ADHD

Copilul afectat de ADHD: se joacă cu mâinile sau picioarele, se ridică de pe scaun atunci când ar trebui să fie aşezat, aleargă în jur sau se caţără excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau, în cazul adolescentilor, manifestă nelinişte. Are dificultăţi în a se juca sau a efectua activităţi distractive în liniste, acţionează ca şi cum ar fi împins de un motor, vorbeşte excesiv de mult.

Copilul afectat de ADHD şi Impulsivitatea

Copilul oferă des răspunsuri înainte ca întrebările să fie complet formulate, nu îşi aşteaptă rândul, întrerupe sau deranjează pe alţii, intervenind în discuţiile sau jocul altor copii.

Aceste simptome trebuie să fie prezente în două sau mai multe situaţii (de exemplu : şcoala sau serviciu şi acasa).

Cauzele ADHD

Aproximativ 80 % din cazuri au o provenienţă genetică, afectarea cerebrală (leziuni dobândite) – are o pondere de 20 %,  iar factorii familiali şi sociali, precum absenta mamei şi plasarea în orfelinate, mediul haotic de creştere, pot duce la apariţia ADHD. În marea majoritate a cazurilor, tulburările sunt moştenite, dar pot fi şi dobândite.

Aproximativ 1/3 din părinţii copiilor cu ADHD, sunt afectaţi de această boală

S-a constatat că există şi o afectare a functiei unor neurotransmiţători (dopamina, serotonina, noradrenalina) precum şi micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos).

Tulburari asociate cu ADHD sunt cele de limbaj, de învăţare, întârzierile mintale, tulburările de somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool şi droguri, frici, simptome asemănătoare autismului, suicidul sau criminalitatea la vârste mari.

Tratamentul ADHD

Tratamentul ADHD vizează scăderea comportamentelor neadecvate, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, a performantelor şcolare, creşterea independenţei şi stimei de sine şi constă în terapie comportamentală, tratament medicamentos, regim alimentar adecvat.

Terapia comportamentală se face de către părinţi, acasă si de către profesori la şcoală. Trebuie să existe o colaborare permanentă între cadrele didactice, părinţi şi terapeut. Se vor înlătura toţi factorii din mediu care pot distrage atenţia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fracţionate în mai multi paşi, iar termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reuşită se va recompensa pozitiv (metoda jetoanelor).

Tratamentul medicamentos este îndelungat, ADHD-ul fiind o boală cu evoluţie cronică, deşi hiperkinetismul se ameliorează cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor.


Share
DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ