ideall.ro

În cadrul acestui interviu discutăm cu preotul Adrian Blăjuță despre sfintele sărbători Pascale, semnificația Săptămânii Patimilor, despre importanța postului și simbolistica pe care o are lumina sfântă a Învierii.

Rep: Ce semnificație are Postul Mare?

Adrian Blăjuță: Postul Mare este timpul de 40 de zile care ne pregătește pentru sărbătorile sfintelor Paști. Postul Mare este un timp în care dorim să ne convertim, să ne apropiem de Dumnezeu. Şi în felul acesta ne pregătim pentru măreaţa sărbătoare a Învierii Domnului. Este un timp de purificare, pe care o realizăm în mod special prin rugăciune, pomană și post. Chiar la începutul Postului Mare în Biserica Catolică se amintește chemarea lui Cristos: “Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!” În esenţa şi forţa lor aceste cuvinte vor să ne provoace la a rupe şi sparge superficialitatea, compromisul şi obişnuinţele consolidate ale existenţei noastre umane. În timpul Postului Mare intrăm mai mult în luptă cu ispita, cu noi înşine, în luptă mai intensă cu păcatul. Este timpul care ne amintește cine suntem noi în fața lui Dumnezeu și spre cine sau spre ce se îndreaptă viața noastră. Dacă descoperim că am luat-o pe căi greșite, acest timp ne ajută să revenim pe calea cea dreaptă. E un timp în care suntem invitați să mai lăsăm la o parte lucrurile pentru a merge la esențialul vieții noastre, la autenticitatea noastră

Care este semnificația Săptămânii Patimilor?

Adrian Blăjuță: Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Sfântă ne introduce mai mult în ceea ce a însemnat suferința, moartea și învierea Mântuitorului. Celebrările speciale din această săptămână însoţesc pas cu pas ultimele evenimente ale vieţii pământeşti a lui Isus, sunt de fapt izvorul tuturor celebrărilor anului liturgic, pentru că toate se referă la misterul mântuirii noastre, adică la misterul pascal, al suferinței morții și învierii Mântuitorului.

sensodays.ro

Adrian Blăjuță: Paștele ne amintește despre marea milostivire și iertare a lui Dumnezeu și despre cât de mult ne iubește El, prin faptul că l-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca prin învățătura, suferința și moartea sa pe cruce să ne aducă învierea

Rep: Ce este Paștele și ce ar trebui oamenii să cunoască despre această sărbătoare?

Adrian Blăjuță: Paștele ne amintește despre marea milostivire și iertare a lui Dumnezeu și despre cât de mult ne iubește El, prin faptul că l-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca prin învățătura, suferința și moartea sa pe cruce să ne aducă Învierea. De aici pleacă totul. De la Înviere, apostolii au plecat să-l mărturisească pe Cristos. Au devenit martori ai Învierii. Sfântul Paul ne amintește în Prima Scrisoare către Corinteni, că fără învierea lui Cristos totul e zadarnic, totul se destramă şi dispare: „Însă dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este predica noastră şi zadarnică este credinţa voastră” (1Cor 15, 14).

Rep: De fiecare dată când începe o perioadă de post, Biserica ne aminteşte că postul corect nu înseamnă o simplă abţinere de la anumite bucate. Cum ar trebui să postească omul contemporan din punct de vedere alimentar, având în vedere că trăieşte în lume şi munceşte mult?

Adrian Blăjuță: În Biserica Catolică postul alimentar este un pic mai simplu. Postul şi abstinenţa de la mâncăruri preparate din carne se păstrează cu severitate în două zile din an: Miercurea Cenuşii şi Vinerea Sfântă. În aceste zile se recomandă post negru, însă se poate mânca o dată în zi până la săturare. Abstinenţa de la carne şi mâncărurile din carne este obligatorie în toate vinerile din Postul Mare; în celelalte vineri din timpul anului, porunca divină a penitenţei se poate satisface fie prin abţinere de la carne, fie prin practicarea carităţii sau a evlaviei. Cele de mai sus ar trebui să ne ajute să facem un post al inimii. Căci altfel nu ne prea foloseşte dacă renunţăm la mâncare şi trăim în tot felul de păcate… Este important să lucrăm la felul nostru de a fi, să operăm schimbări în viaţa noastră, să îmbunătăţim relaţiile cu cei din jurul nostru, modul de a ne ruga, de a participa la sfânta Liturghie. Gândiţi-vă că la un moment dat în profetul Ioel găsim scris: “Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele!” (Il 2,13). Apoi, în Isaia: “Iată postul care-mi place” (Is 58,6); şi urmează o înşiruire de fapte: “Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug!” (Is 58,5-6). Trebuie să se gândească fiecare la ce renunţă, cum să îmbunătăţească relaţia cu Dumnezeu, ce anume să modifice în comportamentul cu cei din casă, de la şcoală, de la locul de muncă etc. Aşa se trăieşte cel mai bine postul.

Nu există nicio diferență între ceea ce sărbătoresc catolicii și ortodocșii. Apoi există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui, stabilită la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea: Sărbătoarea Învierii Domnului va fi în prima zi de duminică, după luna plină (un eveniment astronomic) de după echinocțiul de primăvară (21 martie).

Rep: Ce diferenţă este, de fapt, între Paştele Catolic şi Paştele Ortodox? Când anume au început cele două Biserici să se ghideze după calendare diferite?

Adrian Blăjuță: Nu există nicio diferență între ceea ce sărbătoresc catolicii și ortodocșii. Apoi există o singură regulă prin care se stabilește data Paștelui, stabilită la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea: Sărbătoarea Învierii Domnului va fi în prima zi de duminică, după luna plină (un eveniment astronomic) de după echinocțiul de primăvară (21 martie). Problema apare când se stabileşte data de 21 martie, pentru că Biserica Catolică şi Protestată urmează calendarul gregorian (care este şi cel civil al românilor), iar Biserica Ortodoxă, doar pentru sărbătoarea Paştelui, foloseşte calendarul iulian (sau pe stil vechi). Calendarul gregorian este cel îndreptat în timpul papei Grigore al XIII-lea, în 1582, aducându-se astfel echinocțiul real de primăvară la 21 martie, ca în epoca primului conciliu ecumenic. Această îndreptare a fost introdusă în următorii 200 de ani în toate statele catolice şi protestante din Occident. Bisericile ortodoxe au menţinut calendarul iulian (numindu-se apoi calendar pe stil vechi) până spre ultima sută de ani, când l-au adoptat în unele Biserici, cum este cea din România, când doar data Paștelui se stabilește după calendarul iulian, pentru a fi în unitate la această mare sărbătoare cu Bisericile Ortodoxe care nu au trecut la calendarul gregorian, cum este Biserica Rusă de exemplu.

Flacăra lumânării pascale simbolizează lumina lui Cristos și prezența sa în mijlocul poporului său. Lumânarea mare, albă, poate semnifica stâlpul de nor în timpul zilei și de foc în timpul nopții care i-a condus pe israeliți în timpul ieșirii din sclavia Egiptului. Este cea mai mare lumânare din bisericã.

Rep: De ce sărbătoarea Paștelui se sărbătoreşte în fiecare an în zile diferite?

Adrian Blăjuță: Pentru că luna plină nu este la aceeași dată în fiecare an, asta are ca o consecință faptul prima zi de duminică, după luna plină de după echinocțiul de primăvară (21 martie)

Rep: Ce simbolistică are lumina de Paşte şi de ce e bine să fie dusă acasă?

Adrian Blăjuță: Flacăra lumânării pascale simbolizează lumina lui Cristos și prezența sa în mijlocul poporului său. Lumânarea mare, albă, poate semnifica stâlpul de nor în timpul zilei și de foc în timpul nopții care i-a condus pe israeliți în timpul ieșirii din sclavia Egiptului. Este cea mai mare lumânare din bisericã. Se pot identifica următoarele simboluri. Crucea este întotdeauna simbolul central; literele grecești alfa și omega înseamnă că Dumnezeu este începutul și sfârșitul istoriei; anul curent reprezintă prezența lui Dumnezeu aici și acum; cinci boabe de tămâie sunt înfipte în lumânare în timpul privegherii pascale pentru a reprezenta cele cinci răni ale lui Cristos: câte una în fiecare mână și picior și cea provocată de suliță în coastă. Lumânarea pascală care se aprinde este simbolul lui Cristos cel înviat. Lumânările care se vor aprinde de la aceasta sunt simbolul vieţii noi pe care Domnul ne-o dăruiește prin învierea sa. Luminile aprinse în Noaptea Învierii, după ce se termină celebrările, sunt duse de creștini acasă. Sunt purtate pe străzile și drumurile noastre. Iar această lumină trebuie să fie menținută aprinsă.  Și mai mult, trebuie să se transforme în viață, să fie o călăuză pentru pașii noștri. Dar, atenție! Să mergi la Biserică doar pentru a aprinde o lumânare și să nu participi la celebrările profunde din cadrul acestor celebrări nu poate fi o trăire a Sfintelor Paști. Apoi, mulţi oameni păstrează restul de lumânare şi, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună o aprind pentru a-și aminti de Cristos și pentru a-i întări în acele momente.

Adrian Blăjuță: Sărbătorile sunt așezate de Biserică în timpul unui an pentru a ne însoți în trăirea noastră de fiecare zi. Sunt sărbători ale Mântuitorului, ale sfintei Fecioare Maria, ale sfinților, dar și alte sărbători care marchează momente importante din povestea de iubire pe care Dumnezeu o oare cu oamenii și prin care și-a arătat iubirea sa pentru om.

Rep: Mai sunt și alte lucruri care îl simbolizează pe Cristos înviat?

Adrian Blăjuță: În cadrul sărbătorilor de Paști avem și alte simboluri care ne trimit cu gândul la Învierea lui Cristos, la viața veșnică, o viață care nu se întrerupe cu moartea trupului.

Sărbătorile de Paşti au constituit, încă din cele mai vechi timpuri, un reper calendaristic inconfundabil, atât pentru poporul român cât şi pentru alte comunităţi creştine de pe bătrânul continent. Asocierea oului, ca factor dătător de viaţă, cu culoarea roşie a focului semnifică viaţa lipsită de primejdii. Oul roşu devine astfel simbol al tinereţii, al sănătăţii robuste, al vieţii senine.

Mielul amintește într-un mod extraordinar de sărbătoarea Paştelui din Vechiul Testament, amintind noaptea fugii din robia Egiptului, când fiecare familie mânca un miel şi cu sângele lui ungea amândoi stâlpii şi pragul de sus al uşii casei ca semn de recunoaştere. De asemenea, mulţi ştiau că profetul Isaia a vorbit despre un personaj misterios, numit “slujitorul Domnului”, care era asemănat cu un “miel dus la înjunghiere”, pentru că a fost condamnat la moarte deşi era cu totul nevinovat, luând asupra sa vinovăţiile şi suferinţele altora, “purtând păcatul multora ” şi oferindu-şi viaţa “pentru cei păcătoşi” (cf. Is 52,13-53,12). În acest miel a fost recunoscut Cristos, noul miel, jertfit pentru păcatele noastre, arătat de Ioan Botezătorul: „Iată mielul lui Dumnezeu”, care a fost dus la moarte „ca un miel dus la înjunghiere” (Is 53,7).

Adrian Blăjuță: Este adevărat că în preajma marilor sărbători, cum este Crăciunul și Paștele, mai ales că este un timp de pregătire pentru aceste sărbători, noi luăm mai multe hotărâri pentru a face ceva în plus și pentru sufletul nostru. Uneori reușim să le împlinim mai bine, alteori rămânem dezamăgiți pentru că nu am reușit să le împlinim.

De Florii se duc la biserică ramuri de salcie care sunt sfințite. La iudei, palmierul simbolizează supunere în faţa lui Dumnezeu şi e simbol al lui Dumnezeu însuşi. În creştinism, palmierul simbolizează dreptatea, învierea, intrarea lui Cristos în Ierusalim. Cu aceste ramuri ne reamintim despre intrarea lui Cristos în Ierusalim, când a fost ovaționat „Osana, fiul lui David”, chiar dacă peste puțin timp avea să se audă strigând: „Răstignește-l!” Aceste ramuri de salcie din Duminica Floriilor sunt folosite apoi pentru a face cenușa din Miercurea Cenușii din anul următor, cenușă cu care sunt însemnați oamenii pe frunte, ca un semn al începerii Postului Mare.

Rep: Există o tendință sau măcar un obiectiv declarat de a deveni mai bun în preajma Paștelui și în general, a marilor sărbători. De ce obișnuim ca doar acum să ne propunem să fim un pic mai buni?

Adrian Blăjuță: Eu spun deseori că sărbătorile sunt momente în care să ne ridicăm ochii de la pământ spre cer. Paştele este un astfel de timp. Să privim frumosul care ne înconjoară şi să ajungem la Cel care l-a creat. Şi ridicând ochii spre Dumnezeu, avem posibilitatea să întâlnim şi privirea omului de lângă noi, să-l privim în ochi şi să-i pătrundem în suflet.

Adrian Blăjuță: Sărbătorile sunt așezate de Biserică în timpul unui an pentru a ne însoți în trăirea noastră de fiecare zi. Sunt sărbători ale Mântuitorului, ale sfintei Fecioare Maria, ale sfinților, dar și alte sărbători care marchează momente importante din povestea de iubire pe care Dumnezeu o oare cu oamenii și prin care și-a arătat iubirea sa pentru om.

Este adevărat că în preajma marilor sărbători, cum este Crăciunul și Paștele, mai ales că este un timp de pregătire pentru aceste sărbători, noi luăm mai multe hotărâri pentru a face ceva în plus și pentru sufletul nostru. Uneori reușim să le împlinim mai bine, alteori rămânem dezamăgiți pentru că nu am reușit să le împlinim. Cert este că aceste perioade ne amintesc mai mult despre lucrurile esențiale din viața noastră, cum este și faptul că avem un suflet pe care trebuie să-l îngrijim. Oricum, faptul că avem și astfel de momente este foarte important. Dacă facem acest exercițiu al bunătății în preajma și în timpul sărbătorilor, dacă participăm la sfintele taine, așa putem să progresăm în viața noastră de credință. Iar asta pentru că descoperim mai mult cine suntem noi cu adevărat și ne dăm seama că sunt nişte realităţi în viaţă care ne cer să ne preocupăm mai mult de ele.

Poate că de multe ori procedăm în viaţa noastră de credinţă după modelul automatului de cafea. Când vin problemele, facem o rugăciune, mergem la Liturghie, apăsăm butonul şi trebuie să iasă rezolvarea problemelor noastre. Imediat! Din păcate, aceasta este doar o religiozitate superficială care poate duce la foarte multă descurajare dacă Dumnezeu nu răspunde la rugăciunile noastre. Cel puţin aşa cum ne dorim noi.

Eu spun deseori că sărbătorile sunt momente în care să ne ridicăm ochii de la pământ spre cer. Paştele este un astfel de timp. Să privim frumosul care ne înconjoară şi să ajungem la Cel care l-a creat. Şi ridicând ochii spre Dumnezeu, avem posibilitatea să întâlnim şi privirea omului de lângă noi, să-l privim în ochi şi să-i pătrundem în suflet. Zilele sfintelor Paşti sunt momente în care să ne întărim bateriile vieţii, în care să-l redescoperim pe Dumnezeu mai mult şi implicit şi pe noi înşine. E un timp propice pentru a profita de haruri, de acea forţă pe care ne-o oferă sacramentele, Spovada şi Împărtăşania. Sunt o adevărată forţă. Trebuie să fim conştienţi că nu se poate trăi o relaţie cu Dumnezeu de tip sezonier.

Să dea Domnul ca această sărbătoare să fie cea mai frumoasă și să ne apropie mai mult unii de alții și pe toți de Dumnezeu. Acesta este darul cel mai important pe care ni l-a adus Mântuitorul, să putem să-l numim cu toții pe Dumnezeu Tată, indiferent de confesiune, și să avem speranța că, acceptate cu credință, suferința, moartea, crucea în general, nu sunt ultimul cuvânt, dar este Învierea, iar crucea este o busolă care ne îndreaptă privirea spre Tatăl ceresc și spre Înviere.
Sărbători fericite!

evomag.ro

LĂSAȚI UN MESAJ