Share

Anul acesta, Conferința Naţională de Patologie Infecţioasă a fost organizată online. Argumentele țin desigur de măsurile privind siguranța impuse de Starea de Alertă, adoptată în contextul pandemiei. Din motive lesne de înțeles, tema centrală a Conferinței Naţionale de Patologie Infecţioasă din acest an va fi “SARS COV-2 – Provocarea începutului de mileniu 3”.

Conferința a avut loc în perioada 22 – 24 iulie 2020.

În acest context discutăm cu doamna Prof. univ. dr. Carmen Dorobăț, Managerul Spitalului de Boli Infecțioase „Sf. Parascheva” din IAȘI.

Rep.: Pentru început aș dori să vă întreb, ce așteptări aveți de la această conferință?

Această conferință reprezintă o premieră”

Prof. Univ. Dr. Carmen Dorobăț: Îmi pare bine că sunteți parteneri în această conferință. Această conferință reprezintă o premieră oricât am vrea să fim de modești. La Iași, am vrea să spunem că este prima conferință națională care se referă la această infecție ce a fost prezentă nu numai pe teritoriul României, ci este încă prezentă pe tot globul. Sigur, în primul rând ne vom referi la infecția cu noul Coronavirus, este prima conferință online la nivel național care s-a organizat.

Noi infecționiștii de fiecare dată discutăm și despre alte patologii, facem updatări în ceea ce privește infecția cu virusul HIV, cu virusul hepatitic B și C și despre antibioterapia infecțiilor grave; aria este cu atât mai largă, cu atât mai mult acum când ne aflăm în această pandemie, și avem nevoie de interdisciplinaritate, de comunicare între specialități. De aceea, așa cum foarte bine ați subliniat, este o întâlnire care se adresează nu numai medicilor infecționiști, dar și medicilor cu care colaborăm în special în această perioadă: medicilor ATI-ști, epidemiologi, de medicină de familie, din zona UPU și bineînțeles toate celelalte specialități.

Rep.: Cum ați perceput această perioadă din perspectiva medicului de boli infecțioase? Dar din cea de Manager al Spitalului de Boli infecțioase?

La infecția cu SARS-CoV-2 partea de comunicare cu pacientul mi s-a părut din primul moment esențială”

LDr. C.D.: Îmi pare bine că ați pus întrebarea în această ordine. Sigur că cel mai apropiat sufletului meu este rolul meu de medic și trebuie să vă spun că am avut un disconfort teribil la începutul acestei perioade (începând cu primele zile ale lunii Martie) când, datorită efortului organizatoric și administrativ pe care a trebuit să îl fac alături de colegii mei din zona de administrație, nu am avut timpul necesar să merg suficient la pacienți, dar încet am intrat pe un făgaș normal, am început să fac vizita la pacienți și aceasta îmi dă un confort teribil din punct de vedere psihic, în sensul că, contrar așteptărilor, mă încarc cu energia necesară pentru a putea duce toate celelalte sarcini din zona de administrație la bun sfârșit.

A fost o surpriză pentru noi faptul că trebuie să îți modifici total modul de lucru cu pacientul care prezintă SARS-CoV-2, este o premieră – din nou folosesc acest cuvânt – pentru că totul este nou în acest areal de activitate în ceea ce privește partea medicală, dar și partea de comunicare cu pacientul. La infecția cu SARS-CoV-2 partea de comunicare cu pacientul mi s-a părut din primul moment esențială, iar acum a devenit cu atât mai necesară odată cu intrarea în vigoare a legii carantinării.

Deci, o premieră medicală și, acum să vă răspund ca manager, o premieră în ceea ce privește managementul: <<de ce?>>, fiindcă a fost un ritm de lucru extrem de rapid, pe piloni care erau cu totul noi, în ceea ce privește partea de administrație și partea organizatorică.

A fost o luptă permanentă pentru a asigura la nivelul spitalului aprovizionarea cu materiale de protecție în acele prime săptămâni când toată lumea asta făcea și trebuia să stăm ca într-o tablă de șah permanent să fim atenți cum se mută pentru a putea asigura acele materiale de protecție pentru colegii care intrau la patul pacientului, pentru că altfel nu se putea asigura o calitate a actului medical; pe de cealaltă parte, împreună cu doamnele Director Medical și medic epidemiolog a trebuit să gândim circuitele la nivelul spitalului, suntem un spital pavilionar, din fericire reconstruit în cea mai mare parte, igienizat și modernizat, dar regândirea acestor circuite a trebuit reanalizată, acestea fiind refăcute și din punct de vedere fizic.

Citeste si   Primăria CIUREA va amenaja un TEREN de sport multifuncțional în satul Lunca CETĂȚUII

Aceasta a însemnat gândire multă din punct de vedere medical și epidemiologic, a însemnat efort financiar și pot să vă spun că am reușit ca în fiecare pavilion să facem o astfel de mobilitate la nivel local, flexibilă în același timp, pentru a ne putea adapta în fiecare moment. Atât activitatea medicală cât și cea de manager a fost atât de încărcată și dusă într-un ritm atât de susținut, încât acum când vă vorbesc – și iată că suntem cu puține zile înaintea lunii August – mi se pare că a trecut ca nimic momentul când era 15 Martie.

Rep.: Până acum, care sunt terapiile care au cel mai mare succes în tratamentul bolnavului de COVID-19?

Dr. C.D.: Terapia de succes este cea care este croită pe profilul pacientului respectiv. Am avut multe discuții cu colegi în această perioadă de timp, cu colegii din țară și cu colegii din spital (la fiecare două zile ne întâlnim și discutăm astfel de aspecte), fiecare din medici gândește terapia cea mai potrivită pentru pacientul pe care îl are în față. Avem o gamă largă de medicamente pe care le putem utiliza, dar toate sunt Off-label, adică nu sunt medicamente care sunt specific adresate acestui virus, ci sunt medicamente – unele cu nuanță antivirală, altele cu nuanță imunomodulatoare – care sunt folosite (izolat sau în asociere) pentru a duce prognosticul pacientului spre o zonă cât mai bună, adică evoluția pacientului să fie cât mai bună, astfel încât să putem stăpâni pe de o parte infecția cât mai bine, să nu avem reacții adverse din partea medicamentelor pe care le utilizăm și bineînțeles nu trebuie să uităm că mulți dintre pacienții noștri erau cunoscuți cu boli cronice, aveau deja medicație și atunci trebuie să evităm interacțiunile medicamentoase.

Toate aceste aspecte un medic trebuie să le aibă în față când gândește terapia pentru un pacient, fiecare trebuie să își ia responsabilitatea la patul pacientului și să gândească pentru fiecare dintre pacienți terapia cea mai bună cu putință.

Rep.: Care au fost provocările cele mai mari până acum?

Cea mai mare provocare a fost în primul rând partea de administrare și organizare”

Dr. C.D: Cea mai mare provocare a fost în primul rând partea de administrare și organizare, pentru că Spitalul de Boli Infecțioase din Iași are alură de spital regional în patologia infecțioasă și a trebui să devenim nu numai sprijin fizic pentru a primi cazurile cu risc și cazurile grave în zona de terapie intensivă, ci a trebuit să dăm sfaturi colegilor din județele arondate din zona de Nord-Est a României și în același timp trebuia să facem activitatea de la patul bolnavului; mai mult decât oricând, pacientul cu SARS-CoV-2 are nevoie de susținere psihologică. Ne-am folosit de psihologii care activează în cadrul Spitalului de Boli Infecțioase din Iași, de asistentul social, de kinetoterapeut – primii care i-au susținut din punct de vedere al zonei de energie interioară și de susținere psihologică – fiecare în funcție de specificul pacientului respectiv, kinetoterapeutul a ținut lecții despre cum trebuie să respire acești pacienți și chiar la vizite mă uitam cu câtă plăcere pacienții urmăresc astfel de filmulețe și făceau acele exerciții.

Noi, medicii, a trebuit să aducem un plus de convingere, de stabilitate pentru a le crea acel teren solid în sensul că de aici vor pleca sănătoși și trebuie să aibă încredere în ceea ce noi prescriem și indicăm; au fost momente mai dificile mai ales la începutul acestei perioade când pacienții asimptomatici trebuiau să stea până când aveau acele două teste negative, era greu pentru noi ca și medici fiindcă trebuia să stăm mult de vorbă la patul bolnavului, era greu nu ca și energie investită, ci din cauză că uneori simțeam că nu întotdeauna misiunea noastră poate fi pe deplin îndeplinită, deși ca și timp rezervam mult pentru acești pacienți; aceștia citesc mult despre acest virus și trebuie să te duci pregătit nu numai pentru a le da indicații, ci și pentru a le explica ce au citit de pe rețelele de socializare din punct de vedere medical (și uneori este greșit, sau poate nu înțeleg), și atunci trebuie destul timp pentru explicații.

Citeste si   Redevențe SALARIALE de aproape 200.000 lei pentru directorul general CTP IAȘI, Cristian STOICA

Am avut momente de reală satisfacție! Îmi amintesc un pacient din Piatra-Neamț care citea foarte mult, care înțelegea foarte bine și căruia i-am spus <<Iată, stăm acum de vorbă la nivelul studentului de an 6 de medicină!>>, deci am avut momente plăcute, momente de satisfacție și deși nimic nu poate fi perfect – mai ales că este o scenă pe care toți suntem și lucrăm pentru prima dată, cu greșeli inerente – marea majoritate a pacienților au fost extrem de mulțumiți din toate punctele de vedere de activitatea din spital, începând din zona de îngrijitori, brancardieri, infirmieri până la șefi de secție.

Rep.: Cum credeți că vor arăta din punct de vedere epidemiologic următoarele luni?

Dr. C.D.: Este o întrebare la care răspunsul ar trebui să se bazeze pe parametri matematici, ați văzut că în spațiul public au apărut o serie de informații care se referă la evoluția infecției probabile pe teritoriul României și nu sunt deloc din cele mai fericite. În momentul în care avem între 600-700 până la 800 de infectări pe zi în România, așa se învață la școala de medicină, este posibilitatea ca fiecare din acești pacienți nou diagnosticați să transmită infecția astfel încât numărul să crească exponențial; s-au făcut astfel de studii, grafice și dacă de această dată tot ceea ce știe medicina matematică în epidemiologie nu va da greș, vom avea un număr mai mare de pacienți în perioada care urmează.

Să sperăm că aceasta nu este decât o „cocoașă” a primului val și nu este începutul valului doi, pentru că dacă ne-am gândi că este începutul valului doi lucrurile nu ar sta deloc bine pentru noi și pentru întreg arealul geografic din zona de Sud-Est a Europei, fiindcă aici am văzut că sunt problemele cele mai mari întrucât dacă plecăm de la o bază, vârful sigur poate fi la o anumită înălțime, dar dacă plecăm de la început cu un număr mare de cazuri spre un nou val, atunci înălțimea sa poate fi câteodată cu mari probleme în ceea ce privește trecerea pe partea cealaltă, în zona descendentă a graficului.

Rep.: Ce recomandări profilactice faceți populației?

Dr. C.D.: Profilaxia este aceea de care noi tot vorbim și câteodată mă gândesc că poate am repetat prea mult și cetățenii au obosit, însă în ceea ce privește dorința noastră de a ne apăra starea de sănătate, nimic nu ar trebui să ne obosească. Purtarea măștii în spațiul închis, și chiar în spațiul deschis extrem de aglomerat – cum de exemplu sunt piețele agroalimentare -; păstrarea distanței fizice, și au apărut articole clare și concrete care subliniază rolul distanței fizice în societate, spălatul pe mâini cu apă și săpun, spălatul fructelor și legumelor sub jet de apă.

Am să mai fac o precizare, am fost întrebată în această perioadă ce părere am despre aerul condiționat, fiindcă în literatura de specialitate au apărut astfel de informații; există opinii, nu sigure, că acest virus s-ar putea transmite și prin aerosolii vehiculați de aerul condiționat. Acum noi, infecționiștii, nu putem vorbi cu certitudine, dar având experiența unor agenți infecțioși bacterieni sau virali care sunt vehiculați la nivelul rețelei de aer condiționat, pentru că tubulatura sau însăși aparatul de aer condiționat oferă condiții prielnice de dezvoltare pentru aceste microorganisme, aș sfătui populația ca în zona închisă unde există aer condiționat și în special în zonele aglomerate să nu riște să nu poarte mască. Și aș mai face o paranteză: atenție la aerul condiționat din mașină – aerele condiționate, fie că sunt din locul unde trăim sau din mașină, trebuie igienizate; inclusiv aerul condiționat din mașină, prin poziționarea sa în vehicul într-o zonă care nu poate fi ferită de praf, poate să fie o sursă în ceea ce privește vehicularea unor agenți patogeni (deci, chiar dacă nu este o motivație științifică clară, putem să ne gândim și la acest virus). Deci, trebuie precauție și atenție în această perioadă în toate direcțiile de care am amintit.

Citeste si   „Citadela naivilor. Vara” expoziție INEDITĂ a Muzeului Etnografic al MOLDOVEI

Rep.: Care credeți că sunt cele mai dificile cazuri de coronaviroză care se complică mai grav? Există un tipar anume?

Dr. C.D.: Nu este un tipar, boala aceasta nu alege vârstă, nu alege teren; sigur că cele mai multe cazuri nefericite soldate cu deces au fost la vârsta de peste 65 de ani, la pacienții cu comorbidități, dar am avut cazuri la pacienți tineri de 20, de 40 de ani care nu aveau nici o boală asociată și la care din nefericire am avut un astfel de deznodământ tragic. Deci, este o boală care nu alege, o boală care prezintă încă multe necunoscute și de aceea noi poate subliniem prea mult și repetat că trebuie să avem grijă de acele măsuri de prevenție.

Rep.: Ați observat, odată cu trecerea acestor luni, o simptomatologie a COVID-19 mai atenuată?

Noi la terapie intensivă primim pacienți gravi de pe întreg teritoriul zonei de Nord-Est a țării”

Dr. C.D.: Nu mai atenuată, dimpotrivă, dacă în luna martie predominau formele asimptomatice și ușoare, după cam o lună au predominat formele medii, ușoare și medii, iar din cele medii au apărut și cele grave care au mers în terapie intensivă. Noi la terapie intensivă primim pacienți gravi de pe întreg teritoriul zonei de Nord-Est a țării și este greu de spus unde a evoluat mai grav această infecție, dar cu certitudine aș spune că în zona de Nord-Est, în special în zona Sucevei în momentul în care era și incidența cea mai mare, am avut cele mai multe cazuri cu risc.

Rep.: Doamna Prof. Doctor Carmen DOROBĂȚ, aveți un mesaj sau câteva sfaturi pentru persoanele sceptice cu privire la implicațiile reale sau efectele pe care le poate produce infecția cu virusul SARS-CoV-2?

Dr. C.D.: Eu aș spune că pentru persoanele care sunt departe ca și pregătire de lumea medicală să aibă încredere în medici; nu cred că vreodată medicii infecționiști, epidemiologi, virusologi, cei care știu ce înseamnă agent infecțios și care știu dinamica unui proces infecțios au vorbit atât de mult despre precauție și atenție.

Acum am să mă adresez și lumii medicale, există o parte a lumii medicale care are rezerve în ceea ce privește atenția pe care trebuie să o acordăm acestui virus; eu aș spune că fiecare specialitate are experții săi și este normal să fie așa, iar în ceea ce privește această infecție și colegii noștri de alte specialități, inclusiv cei sceptici despre care ați menționat, să fie prezenți la astfel de întâlniri cum este această conferință a noastră, să înțeleagă lucrurile extrem de bine din punct de vedere al profesioniștilor care vor fi prezenți și care vor avea alocuțiuni extrem de pertinente bazate pe propria experiență și pe literatura de specialitate (care la început nu era,  dar acum abundă – tocmai de aceea trebuie aleasă și prelucrată în momentul în care o livrezi celor care te ascultă) și pentru întreaga societate să se gândească că niciun medic vreodată nu ar putea să sfătuiască populația cu rea-credință; trebuie să aibă încredere în știința noastră de carte, în sinceritate, în buna-credință și iată să plece și cu ceva ecouri după ce această conferință se va termina.


Share

LĂSAȚI UN MESAJ