Cultura

Cultura se împletește armonios la Iași cu istoria și spiritualitatea orașului

Iașul se definește printr-un patrimoniu istoric și arhitectural bogat. Această moștenire poartă cu sine o dublă obligație transmisă din generație în generație.

Conservarea și îmbogățirea acestei moșteniri este o poruncă nescrisă transmisă și respectată cu sfințenie de-a lungul istoriei acestui minunat oraș.

In preistorie, pe teritoriul actualului judet Iasi, inflorea binecunoscuta cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi si mai importante din tara.

Mai tarziu, influenta triburilor dacice, iar mai apoi a civilizatiilor greaca, romana si bizantina, au facut din regiune un element important in dezvoltarea relatiilor comerciale dintre zona Marii Negre pe deoparte si Europa de nord si cea de est, pe de alta parte.

In secolul al XIV-lea, momentul istoric al "nasterii" Tarii Moldovei – cum s-a numit la inceput – Iasul era situat in centrul tarii.

Atestarea documentara a fost intr-un act de la Alexandru cel Bun si pe o piatra, datata 1396, aflata in prezent in incinta Bisericii Armene.

In ceea ce priveste originea numelui orasului Iasi, au existat si mai exista inca multe controverse. Orasul a cunoscut o intensa dezvoltare, in special dupa cea de-a odua jumatate a secolului al XVI-lea, moment in care a devenit capitala Moldovei.

Viata spirituala crestina a inflorit odata cu mestesugurile si comertul.

In eforturile domnilor de a pastra pe teritoriul Moldovei o traditie crestina romaneasca, de neclintit, acestia au inaltat – pe locurile unde in trecut fusesera biserici din lemn, distruse in vremuri tulburi – altele mai impunatoare si mai rezistente, cum ar fi: biserica Sfantul Sava (secolul al XIV-lea), biserica Armeana (1395), biserica Sfantul Nicolae Domnesc, inaltata de catre Stefan cel Mare (1491-1493), Biserica Alba, terminata in 1492, pe locul actualei Catedrale Metropolitane.

De asemenea, au fost construite multe alte lacase de cult, care aveau sa devina importante obiective culturale deoarece detin un patrimoniu inestimabil.

Iata cateva dintre cele 69 de biserici si manastiri:

1578 – manastirea Galata – ctitoria lui Petru Schiopul

1639 – manastirea Trei Ierarhi – ctitoria lui Vasile Lupu

1615 – biserica Barboi

1627 – biserica Barnovschi

1669-1672 – manastirea Cetatuia – ctitoria lui Gheorghe Duca

1726-1733 – biserica Frumoasa – ctitoria lui Grigore Matei Ghica

Cu toate acestea, in secolul al XVI-lea, atunci cand a devenit capitala unui principat de trei ori mai mare decat cel al Belgiei, Iasul era un oras mic in comparatie cu cel din ziua de azi.

Abia intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, Iasul a cunoscut o perioada infloritoare – cea a domniei lui Vasile Lupu si chiar cele ale domnilor fanarioti.

In acesta perioada, suprafata orasului s-a extins in toate directiile , in special catre nord.

Suburbia numita Muntenime (actuala Sararie), care duce inspre Copou, se initindea, dupa cum se stia pe atunci, pana la "marginea prapastiei" (Rapa Galbena).

Cartierele Bucsinescu, Brosteni, Tatarasi si Ciurchi au fost populate si modernizate intens in secolul al XVIII-lea. Atunci centrul orasului s-a mutat mai la nord.

Au aparut acele pravalioare pline cu bunatati, impunatoarele case boieresti, strazile pavate (Ulita Mare, Ulita Veche, Ulita Noua), rezervele de apa ale orasului, cabinetele particulare ale doctorilor, spiteriile si spitalele).

De asemenea, in acesta perioada s-au semnalat inceputurile iluminarii stradale - trei "fanare" amplasate in Targul din Deal, una in Targul de Faina, trei pe ulita Barboi, doua la Baibacarie (actuala strada Armeana), una la ulita Cizmarilor (actuala Tipografie), cinci in Targul din Vale, patru pe Podul Vechi si doua pe Ulita Mare.

Tot in acesta perioada, orasul a fost martorul luptelor pentru influenta dintre rusi, austrieci si, respectiv, turci, cat si al eforturilor Frantei de a da o anumita orientare acestor dispute.

Desi a fost adeseori mistuit de flacari si de ciuma, Iasul, aflat in apropierea Poloniei, a fost puternic influentat de principiile Revolutiei franceze.

Inca din perioada premergatoare Revolutiei din 1848, orasul a devenit leaganul ideologiei nationale. Acestea se intamplau in paralel cu consolidarea functiilor administrative, economice si spirituale.

Au fost construite cladiri noi, au fost modernizate strazile si a fost introdus un nou sistem de iluminare.

Sfarsitul epocii medievale si inceputurile aceleia moderne avea sa culmineze cu miscarile revolutionare de la 1848, precedate si pregatite de Gheorghe Asachi si generatia sa (presa, teatru, educatie, Gradina Copou – inaugurata la inceputul domniei lui Mihail Sturdza, in 1833, monumentele din Gradina Copou, realizate dupa proiectele lui Gheorghe Asachi, Palatul Ocarmuirii, construit in 1843 pe ruinele Curtii Domnesti, noul teatru din Copou, inaugurat in 1846 si distrus de flacari in 1888, Cazarma din Copou, inceputa in 1852).

Iasul avea, de asemenea, marele merit de a fi initiat revolutia de la 1848, care s-a extins ulterior pe intreg teritoriul romanesc.

Ar fi de ajuns sa subliniem efervescenta presei Iasului, inaugurata in 1829 de catre Gheorghe Asachi cu Albina Romaneasca, continuata cu Alauta Romaneasca si cu Dacia Literara, prima noastra revista literara, editata de Mihail Kogalniceanu din 1840, cu Propasirea, Romania Literara a lui Vasile Alecsandri etc.

Toate aceste evenimente publicistice au pavat calea spre perioada marilor nostri clasici, care au fondat societatea culturala Junimea, ale carei intruniri aveau loc, prin rotatie, in casele membrilor: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Nicolae Gane.

Mari personalitati ale Romaniei moderne, cum ar fi: Eminescu, Maiorescu, Creanga, Caragiale, Conta, Slavici, Xenopol, Lambrior, Phillippide, P. P. Carp, Theodor Rosetti, T. Burada, N. Culianu, P. Poni si altii, si-au perfectionat dicursurile in cadrul Junimii.

Iasul din perioada Junimii, cu cercul literar, conferintele, tipografia si un program cultural bine stabilit, cu jurnalele, bursele, bancile, hanurile, hotelurile, gara (construita in 1866), isi traia perioada celebra si remarcabila din istoria culturala si literara.

Timpul dintre cele doua razboaie mondiale reprezinta un alt varf al dezvoltarii culturale si literare a Iasului, orasul marilor destine.

Personalitatile reprezentative ale acestei perioade erau intelectualii de la Contemporanul si Viata Romaneasca: Paul Bujor, familia Nadejde, Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu, Al. Phillippide, C. Stere, N. Tonitza, M. Codreanu, fratii Teodoreanu, G. Calinescu, D. Botez, Otilia Cazimir etc.

Cel mai vechi centru universitar al tarii a fost martorul unor evenimente semnificative din istoria educatiei.

Dezvoltarea segmentului educational a inceput cu Academia Vasiliana, infiintata de catre Vasile Lupu si a continuat cu Scoala de Ingineri - infiintata de Gheorghe Asachi.

Scoala Normala, a carei absolvent avea sa fie si Ion Creanga (elev al lui Titu Maiorescu), Liceul "Oltea Doamna", iar din zilele noastre, Liceul Eminescu, Liceul National, Liceul Negruzzi, Liceul Humpel si Liceul de Arta si Meserii.