ideall.ro

În această săptămână, în cadrul rubricii ”Interviul săptămânii” discutăm cu doamna Diana CIMPOEȘU. Doamna Diana CIMPOEȘU este medic-şef al Unităţii de Primiri Urgenţe (UPU) din cadrul Spitalului Judeţean „Sfântul Spiridon“ din Iaşi,  coordonator SMURD Iaşi și profesor universitar în cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași. 

REP: Scurtă carte de vizită, cine este Diana Cimpoeșu? 

Diana CIMPOEȘU: Sunt medic primar, de medicină de urgență și în același timp am și o a doua specializare, sunt medicul șef al Unității de Primiri Urgență și al SMURD-ului din Iași.

Practicați medicina de urgență de peste douăzeci de ani, făcând parte

din prima generație care a terminat această specialitate. Ce vă

motivează să vă continuați activitatea?

D. CIMPOEȘU: Numărul de cazuri în anul care a trecut a depășit 90 000 de pacienți care s-au prezentat în Unitatea de Primiri Urgență a Spitalului ”Sf. Spiridon”, incluzând cele două puncte de lucru, adică urgența de medicină dentară, de pe strada Lăpușneanu și cea din Târgul Frumos. Numărul urgențelor din cele două puncte este destul de redus, cele mai multe sunt în Unitatea de Primiri Urgențe.

sensodays.ro

Facem față pentru că în acești ani am construit un sistem care se bazează pe prespital, în colaborare SMURD Ambulanță și care merge mai departe către structurile de urgență și apoi pe spitalele în care există aceste unități primire urgență. Numărul de pacienți a crescut când am început, când eram prospăt specialist și am început activitatea împreună cu alte trei colege în camera de gardă, care ulterior s-a transformat în unitatea de primiri urgențe.

Aveam într-un an 15 000 de pacienți, acum avem 90 000, asta înseamnă că există o creștere foarte mare, o parte dintre acești pacienși ar fi bine să se adreseze direct medicului de familie  sau medicilor din ambulator, însă pentru că poarta urgenței este deschisă 24 de ore din 24 tot aici vin și cei care ar putea găsi rezolvări în altă parte.

Nu-i refuzăm, dar în mod evident prezența lor aglomerează o structură de primiri urgență și pentru rezolvarea lor este nevoie de o parte din timpul și din efortul echipelor de gardă, asta făcându-se în detrimentul altor pacienți, mai ales în cazul acelora cu urgențe minore, de tipul: unei plăgi, unei tăieturi, unei entorse, timpul de la preluarea unui astfel de pacient și până la rezolvare fiind uneori mai mare.

Care sunt, la momentul actual, prioritățile Serviciului de Urgență din

Iași?

”Există un număr foarte mare de pacienți, mai mare decât cei prezenți în urgențe, decât cei care se internează, este nevoie de o permanentă îmbunătățire a facilităților pe care le avem”

D. CIMPOEȘU: La serviciul SMURD Iași am pornit de la o echipă formată din patru medici, iar în prezent avem 30. Am pornit de la o chipă în care existau 15 asistente, iar în prezent avem 100. Evident avem nevoie de mai mult personal, este nevoie de mai mult spațiu, l-am mărit în 2015, aproape l-am triplat, dar tot nu este suficient.

”Pacientul se simte aici într-o zonă mai sigură, există pacienți care vin pur și simplu să socializeze, pe fondul depresiei sau al singurătății, astfel agravându-și starea”

Este loc de mai multă comunicare, dacă vom fi mai mulți, dacă timpul pe care îl putem aloca unui pacient va fi mai mare, va fi și comunicarea mai bună. Sunt pacienți care au nevoie de mai multe explicații, de mai multă comunicare.

Care sunt urgențele cu  care vă confruntați cel mai des? 

D. CIMPOEȘU: Cazurile grave sunt destul de multe, sunt reprezentate de accidente de tot felul: accidente rutiere, casnice, prin cădere de la înălțime, feroviare. Cele mai grave cazuri rămân stopurile cardio-respiratorii de cauză cardiacă sau de cauză non-cardiacă, atunci când inima unui om se oprește și încerci să o pornești. Atunci este situația cea mai gravă pe care un medic o poate întâlni. Cele mai fericite cazuri sunt stopurile pe care am reușit să le resuscităm, procentul la nivelul Europei, la nivelul lumii este variabil, între 5 și 15%.

”Ne confruntăm zilnic cu astfel de cazuri, e greu să ai un copil în stop cardio-respirator, un tânăr sau un părinte care a plecat de acasă și căruia i se schimbă brusc existența, este foarte dificil să le spui persoanelor dragi că nu se mai poate face nimic”

Drama acestei specialități vine din imposibilitatea de a mai putea face ceva. Pentru mine, cel mai greu caz a fost cel în care au fost implicați colegii noștri din 2006, pe două dintre colegele nostre am încercat să le resuscităm, pentru piloți nu am reușit să facem nimic pentru că leziunile pe care le prezentau nu erau compatibile cu supraviețuirea.

Cum reușiți să îmbinați meseria de cadru didactic cu cea de medic-șef al

Unității de Primiri Urgențe?

D. CIMPOEȘU: Am o experiență de profesor din anul 2004, lucrez de 15 ani cu studenții, nu uit nicio clipă momentul în care am fost și eu studentă. Studenții de azi sunt în număr mai mare, în mod natural există acei studenți buni, implicați care au orizonturi mai largi, care încep mai devreme să facă cercetare, care fac voluntariat, care se înscriu în proiecte de tip Erasmus, aceștia sunt studenții pe care îî integrezi mult mai ușor, cu care poți să vorbești la curs, capabili să dezbată diferite subiecte. 

Vă mulțumim pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor adresate și vă urăm mult success în continuare!

evomag.ro

LĂSAȚI UN MESAJ