În această săptămână la rubrica „Interviul Săptămânii” am discutat cu un fost jurnalist cu o experienţă de 12 ani în presa scrisă şi nu numai. Dorel Codină este în prezent managerul executiv al Parcului Industrial, cel mai mare din Regiunea Nord-Est, situat în Miroslava, localitate situată la periferia municipiului Iaşi.

Spuneți-ne câte ceva despre începuturile carierei dumneavoastră, cum ați început, ce v-a determinat să continuați și ce inspirații ați avut atunci?

Mi-ar fi plăcut să încep răspunsul la această întrebare spunând că am început în garajul părinților împreună cu doi prieteni și acum am dezvoltat o companie de multe milioane. Ei bine, realitatea e mai puțin romantică, mai întâi pentru că noi locuiam la bloc și, în consecință, nu aveam garaj. Lipsa garajului este la români blocajul care îi împiedică să fie creativi și să dezvolte afaceri prospere. Trecând peste gluma de început, am fost atras întotdeauna de partea de comunicare.

După ce am terminat liceul militar, în ciuda faptului că în urma examenului de bacalaureat am fost al doilea pe promoție și aș fi putut intra probabil la orice școală de ofițeri din țară, am abandonat cariera militară și am încercat să-mi urmez pasiunea.

Am ajuns student la Filosofie la Iași, iar din vara primului an de facultate m-am angajat în presă. A urmat o carieră de 12 ani în presa scrisă din Iași unde am ocupat aproape toate pozițiile de la reporter până la redactor șef. În presă am învățat multe lucruri care mi-au fost și îmi sunt încă de folos în activitatea curentă.

Un alt aspect important care a contat e că, după 30 de ani, am făcut și Facultatea de Drept, aspect care mi-a ajutat enorm să înțeleg instituțiile de Drept și să dau interpretarea corectă din punct de vedere juridic unor termeni pe care în limbajul comun îi folosim cu alte înțelesuri.

După experiența din presă am lucrat în publicitate unde am dezvoltat o rețea națională de comunicare indoor, am lucrat în consultanță de marketing, am lucrat de asemenea în elaborarea de strategii de business și consultanță pentru o mulțime de companii naționale și internaționale de renume. Toate aceste experiențe mi-au ajutat să înțeleg nevoile mediului de business din interior, să înțeleg că toată lumea iubește să cumpere, dar urăște să i se vândă, am învățat rigorile și regulile mediului de business și toate acestea mi-au ajutat să facem performanță în dezvoltarea primului parc industrial din Iași.

Am vrea să știm ce vă motivează pe dumneavoastră. Ce vă face să mergeți mai departe, orice ar fi?

În general, mă motivează succesul și nu succesul cel clamat de revistele și citatele de dezvoltare personală, ci succesul îl văd atunci când reușești să faci ceea ce altora li se pare imposibil de făcut. Îmi aduc aminte că în urmă cu aproape trei ani când am ajuns în poziția de director executiv la Parcul Industrial Miroslava am vizualizat 46 de teren plin de buruieni și am citit o hârtie prin care ni se aducea la cunoștință că avem titlu de parc industrial. Era puțin dezolant și trăiam o ușoară strare de panică pentru că nici nu știam exact care sunt pașii de urmat. Am făcut apoi o vizită la alte parcuri industriale din țară unde am văzut câmpuri întregi cu hale pe mii de metri pătrați, cu infrastructură, mii de angajați.

 Cum ați descrie activitatea dumneavoastră de când ocupați poziția de director executiv al cel mai mare parc industrial din Regiunea de Nord-Est?

În linii mari, activitatea mea a presupus până acum să fac cam de toate. Am început cu brandingul Parcului Industrial, apoi am fundamentat din punct de vedere juridic activitatea și am continuat cu munca de promovare în mediile de business și cu munca de vânzări. La început eram doar trei angajați, cu tot cu serviciul de contabilitate, așa că făceam și pe secretara, și pe femeia de serviciu și pe directorul societății.

Acum activitatea s-a deversificat, am crescut mult, apar rigori din ce în ce mai mari. Am reușit în cei trei ani de activitate să punem Parcul Industrial Miroslava pe harta investițiilor mari din România și din Europa. Am devenit atractivi pentru mari firme din străinătate și chiar am reușit performanța să câștigăm investitori în fața parcurilor industriale mari precum cele din Cluj sau Oradea și acestea este un sentiment de mare împlinire. Programul actual se împarte între multe întâlniri de business cu firme din țară și străinătate și menținerea unei relații foarte bune cu actualii rezidenți ai parcului industrial.

 Care credeți că sunt însușirile care vă diferențiază față de alte întreprinderi asemănătoare?

Aici aș putea spune că suntem foarte flexibili și îndreptați către nevoile clientului nostru. Pentru că, cel puțin în cazul clienților mari din străinătate, aveam un handicap concurențial față de marile parcuri industriale din vestul țării, am încercat să compensări printr-un mod pro-activ de acțiune. Am fost în permanență atenți la nevoile clientului, am răspuns imediat solicitărilor și am fost sinceri și deschiși.

Ora 16 când în mod oficial se închide programul a fost mereu doar ora trecută în condică. În realitate, am răspuns la emailuri și am lucrat la materiale și soluții pentru clienți chiar și la miezul nopții atunci când a fost cazul. Am spus că dacă nu ne ajută infrastructura și geografia, să încercăm să compensăm noi aceste handicapuri prin modul de a fi un partener de încredere. Pentru că, în definitiv, afacerile se fac cu oameni, nu cu firme și e important să câștigi respectul și încrederea clienților.

 Ce înseamnă managementul executiv și cât de solicitant poate să fie acesta?

Managementul executiv poate părea simplu atunci când privești fotografia unui executiv într-un birou elegant și un scaun de piele. În realitate, e un consum nervos intens, sunt situații în care trebuie să iei decizii rapid care pot afecta un număr mare de oameni iar răspunderea și responsabilitatea pot fi imense.

Poți greși chiar dacă ai cele mai bune intenții, poți să fii în situația de a nu-ți ține promisiunile și garanțiile față de clienți din cauza unui terț care nu și-a îndeplinit obligațiile la timp dar singurul responsabil în fața clientului tău ești tu. Ca să nu mai spunem că regimul fiscal și legislativ din România nu este foarte predictibil și există posibilitatea, de pildă, să faci o investiție după niște reguli iar în momentul în care vrei să o autorizezi să constați că, între timp, regulile s-au modificat. Sunt multe de discutat pe tema asta și e greu să o epuizăm în câteva cuvinte.

 Cum actionați în momentul în care anumiți angajați nu se ridica la nivelul așteptărilor și ce faceți pentru a îmbunătăți practica acestora?

E dificil să lucrezi cu oamenii și e mai dificil să ai așteptarea ca ei să te suplinească pe tine. Mulți dintre cei care au funcții de conducere se plâng că, dacă vor să facă un lucru bine, atunci trebuie să-l facă cu mâna lor. Dar cum evaluează că un lucru este făcut bine sau nu: prin prisma propriului filtru, așadar cu subiectivism.

Atunci când cineva nu se ridică la nivelul așteptărilor, atunci te poți întreba dacă ți-ai setat tu bine așteptările sau dacă ai trasat bine sarcinile. Pentru că dacă dai o sarcină unui angajat fără să-i faci și un task description, te poți aștepta să nu primești un livrabil așa cum te aștepți. Cu alte cuvinte, e ca și cum ai spune grădinarului: sapă grădina și plantează niște pomi iar la final să fii nemulțumit că a pus meri în loc de cireși așa cum ți-ai fi dorit. Așadar, dacă vrei rezultatele așteptate, trebuie să ai grijă să trasezi sarcini complete.

 Care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o sau de ce schimbări majore ați avut parte în decursul carierei dumneavoastră?

Cred că fiecare vrea în permanență să devină cea mai bună versiune a lui. Îi invidiez sincer pe cei care au știut dintotdeauna ce vor să devină în carieră, au atins acest obiectiv și sunt perfect fericiți, le place ceea ce fac și sunt mulțumiți cu viața lor.

Provocări profesionale legate de Parcul Industrial avem aproape zilnic. Dar cele cu adevărat palpitante sunt legate de atragerea investitorilor străini. Atunci când un investitor vrea să facă o investiție de multe milioane de euro targetează mai multe țări și mai multe locații din acea țară. Ori a câștiga o astfel de competiție este cu adevărat o reușită profesională de excepție.

Care credeți că e aportul pe care l-a adus Parcul Industrial Miroslava în ceea ce privește contribuțiile la buget pe plan local?

Este dificil de estimat în momentul de față aportul la bugetul local pentru că marele câștig pentru Miroslava va proveni din impozitele pe salariile angajaților care vor activa în parcul industrial. Atunci când toate companiile vor termina contrucțiile și parcul industrial va deveni operațional în proporție de 100%, vom putea vorbi de un aport de multe milioane de euro pe an către bugetul local.

 

Privind înspre viitor, care sunt previziunile dumneavoastră în ceea ce privește dezvoltarea Parcului Industrial Miroslava, dar și altor proiecte pe care le aveți în derulare?

În momentul de față, primul parcul industrial este sold-out. Companiile au început deja să-și contruiască capacitățile de producție sau logistice, două dintre firme și-au început deja activitatea. Estimăm că, în aproximativ doi ani, construcțiile se vor apropia de final și vom vedea pe terenul din spatele Metro o suprafață de 46 de hectare plină de hale. Între timp, împreună cu Primăria Miroslava vom finaliza lucrările de sistematizare a primului parc industrial.

În paralel, suntem cu documentația depusă și așteptăm cel de-al doilea titlu de parc industrial pe o suprafață de 25 de hectare situată pe platoul din spatele Fabricii Antibiotice. Avem deja zeci de cereri și suntem în negocieri avansate cu clienți importanți din străinătate pentru cel de-al doilea parc industrial, așa că va fi și acest proiect o supriză plăcută.

Cum vă așteptați ca adminstrația locală să sprijine activitatea din domeniul privat?

Cred că trebuia să menționez de la început că Parcul Industrial Miroslava a luat ființă prin Primăriei și a Consililului Local Miroslava care este și acționarul principal al societății care administrează Parcul Industrial. Fără un primar cu viziune, fără voința politică și ajutorul imens oferit de către Primăria Miroslava, nimic nu ar fi fost posibil. Așadar, dacă există voință, se pot face lucruri frumoase. Și cred că orice administrație care vrea să facă ceva durabil ar trebui în primul rând să sprijine dezvoltarea unui mediul privat puternic.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ