Cum este reapropierea vizibilă față de Moscova în special a Germaniei dar si Franței, răsplătită cu recentul aranjament politic din Moldova și cu previzibila abandonare a Ucrainei

E greu de spus dacă e vorba chiar de un demers explicit de izolare a Europei de Est sau este mai degrabă rezultatul unui cumul de factori și jocuri de culise în cursul unor negocieri care s-au întins în total peste mai bine de 50 de ore efective.

Însă, chiar dacă nu este așa, în rândul elitelor politice din Europa de Vest pare să fie destul de prizată o opinie exprimată în 2016 într-un interviu pentru cotidianul „Le Monde” de fostul președinte francez Francois Hollande, atunci  când nu mai era legat de constrângeri diplomatice.

Ei bine, atunci, el era de părere că extinderea UE în Europa de Est a fost o decizie pripită.

Clivaje au existat dintotdeauna în interiorul UE. Și nu doar între Est și Vest ci și, de pildă, între țările mai bogate din nord și cele din sud

Negocierile din Consiliul European în urma cărora a ieșit lista de nominalizări menționate mai sus, negocieri mai lungi, mai complicate și mai tensionate ca niciodată în trecut, au provocat numeroase critici.

Diferiți europarlamentari au ieșit public cu declarații deloc măgulitoare la adresa întregului proces spunând că: „viitorul Europei nu poate fi decis în cursul unor negocieri cu ușile închise și înțelegeri secrete”. Caracterizarea aparține unui eurodeputat spaniol, Gonzalez Pons.

Sunt vorbe mari dar ele nu țin cont de peisajul politic, de realitățile de pe un continent măcinat de fracturi, de resentimente istorice, cu mari diferențe culturale și la fel de mari diferențe de interese.

Recentul scandal provocat de refuzul guvernului italian de a acorda permisiune de acostare unor nave de refugiați, decizia acestuia de a o aresta temporar pe Carola Rackete, căpitanul german al unui vas cu migranți care a acostat fără permisiune în portul Lampedusa.

Cert este că noul mandat european de cinci ani va fi marcat de o creștere a suspiciunilor și tensiunilor din interiorul UE, cu precădere pe axa Est – Vest

Și nu e vorba doar de faptul că în final nu s-a regăsi nici un reprezentant din Est pe lista cu nominalizări care a ieșit din Consiliul European.

Sunt destule alte motive. Cum este reapropierea vizibilă față de Moscova în special a Germaniei dar si Franței, răsplătită cu recentul aranjament politic din Moldova și cu previzibila abandonare a Ucrainei, cu reluarea poziției Federației Ruse de membru cu drepturi depline în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și cu semnarea recentă la Sankt Petersburg a unor ambițioase acorduri de cooperare economică ruso-germană.

Ne-am putea aștepta oare, pe acest fond, și la o probabilă sporire criticilor Comisiei Europene la adresa unor țări din Est, mai ales dacă Frans Timmermans resentimentar va rămîne, așa cum se estimează, un influent vicepreședinte al acesteia.

LĂSAȚI UN MESAJ