Share

Catinca Tudose Hariton – o actriță iubită de publicul de teatru din Iași, și nu numai

Astăzi, în cadrul rubricii ”Interviul Săptămânii”, discutăm cu actriţa Catinca Tudose Hariton, una dintre marile valori ale scenei ieşene. Este de 27 de ani pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, și continuă să fie una dintre cele mai iubite actrițe de publicul de teatru din Iași. După ce a absolvit Institutului de Artă Teatrală din Târgul Mureş,  în 1993, an în care a devenit și actriţă a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi, Catinca Tudose Hariton nu s-a dezlipit o clipă de scenă, și asta pentru că acolo își găsește bucuria, împlinirea și motivația.

Printre premiile câștigate de artistă, de-a lungul carierei, se numără bursa oferită de Ministerul Culturii la Festivalul de Teatru din Avignon în 1991 și medalia Meritul Cultural clasa I-a, categoria Arta Spectacolului, și ordinul oferit de Preşedinţia României, în 2004. A jucat în nenumărare piese precum Memoria Apei, Opt Femei, Colivia sau Sandros.

”Îmi lipsește foarte mult teatrul”

Rep: Cum este pentru dumneavoastră, din punct de vedere emoțional, această perioadă de izolare?

C.T: M-am bucurat că am avut mai mult timp pentru hobby-urile mele, și timp să stau mai mult cu familia, un lucru de care îmi era dor, și vă spun și de ce. Sotul meu fiind dirijor și totodată muzician, mai nou este și profesor la conservator, reușeam foarte puțin să petrecem timp împreună.

M-am bucurat că am creat o legătură strânsă cu fiul meu, Andru. Îmi lipsește foarte mult natura, și evident îmi lipsește foarte mult teatrul. Când am auzit prima ordonanță militară pot spune că am avut un mic atac de anxietate, pentru că nu am mai trecut niciodată prin așa ceva.

Citeste si   Pro Consulting Expert SRL, firma conectată la CONDUCTA de bani PUBLICI, indiferent de PARTIDELE aflate la GUVERNARE

”Expresia „sală plină” posibil să nu mai existe”

Rep: În cei 27 de ani de teatru ați trecut prin multe experiențe care v-au format. Considerați că această pandemie este o experiență marcantă?

Aș numi prezentul o perioadă de adaptare. Teatrul se schimbă deja. Directorul teatrului s-a gândit la niște activități online pentru a nu sta departe de ce iubim. Avem alternative, dar unii nu au materialele necesare pentru a face performanță, așa cum suntem obișnuiți. Unii actori au peste 60 de ani și le este foarte greu să se adapteze la noile tehnologii. Este o perioada decisivă și este posibibil să urmeze o perioadă grea pentru actori pentru că expresia „sală plină” posibil să nu mai existe. Este foarte trist, unii actori nu se regăsesc, teatrul înseamnă o emoție trăită aici, acum.

Rep: Cât de important este feedback-ul din partea publicului? Țineți legătură cu spectatorii?

C.T: De la public ai certitudinea că mesajul tău e auzit, și că emoția a ajuns la ei. Dacă nu auzi râsete la un spectacol de comedie, spectacolul scade în energie.  Am primit foarte multe mesaje de la oameni pe care nu îi cunosc care mă întreabă când se deschide teatrul, când ne vor putea vedea pentru că le este dor de noi. Am avut o întâmplare recentă la librăria Junimea când doamna responsabilă mi-a recunoscut vocea. Ca actor, te umple de fericire faptul că oamenii te apreciază și îți trasmit cuvinte frumoase. Lumea vrea teatru, simte nevoie de artă în viețile lor.

„Un alt rol care îmi place foarte mult este Andromaca, din Sandros, doar că îmi este foarte greu să îl fac deoarece este un rol mai întunecat, iar eu nu sunt deloc așa”

Rep: Una dintre piesele preferate în care jucați este Memoria Apei. Cum vedeți dumneavoastră mitul maternității?

Citeste si   La IAȘI, începând de la 1 iunie, CFR Călători REPUNE în circulație TRENURILE SUSPENDATE

C.T: În această piesă, relația dintre fiice și mama nu este foarte sănătoasă. Din cauza că mama avea o fiica preferată, eu, care eram fiica cea mai mare, întodeauna se simțea o lacună în iubirea mamei. Faptul că toate energiile au fost direcționate către fiica preferată, au determinat-o pe fiica cea mare să fie tot timpul omul de sacrificiu, cel care mușamaliza toate nenorocirile care se întâmplau.

Aș putea face o paralelă cu piesă lui Cehov „Trei surori”, în care personajul meu ar fi Olga, se bazează pe aceeași idee, omul de sacrificiu care trebuie să se ocupe de bunăstarea familiei. Fiind piesă modernă, personajul are refulările ei, ca atunci când bea şi toate  secretele familiei ies la iveală.

Este un rol foarte ofertant datorită trăirilor diverse. Găsim o stăpânire de sine în prima parte, mai apoi găsim drama, disperare și chiar și comedie pe muchie de cuțit. Comedie în stil englezesc, fără ca emoțiile să fie transmise, ușor rece, dar când se apucă de băut, totul se schimbă.

Este un rol care îmi aduce satisfacție deoarece este foarte aproape de vârstă mea. Unele roluri sunt monotone, nu au variații, dar aici intr-o scenă ieși plângând și disperat,  iar în următoarea trebuie să fii sigur pe tine și eventual să zici și o glumă. Un alt rol care îmi place foarte mult este Andromaca, din Sandros, doar că îmi este foarte greu să îl fac deoarece este un rol mai întunecat, iar eu nu sunt deloc întunecată.

Citeste si   Comuna Ciurea va avea o nouă BAZĂ SPORTIVĂ construită cu finanțare EUROPEANĂ

„Oamenii care se exteriorizează mai ușor sunt mai puțin bolnavi”

Rep: În Memoria Apei suferință este inhibată. Credeți că suferință trebuie sau nu exteriorizată?

C.T: Fiecare simte suferința diferit. Aceasta se schimbă de la om la om sau chiar pentru același om, aceasta poate fi diferită. Contează foarte mult ce fel de putere ai. Unii au nevoie de ajutor de la cei din jur, de la familie și prieteni. E foarte frumos să ai un prieten care te ajută dar în final este lupta ta. În opinia mea, suferința trebuie exteriorizată. Profesorul meu de Qigong spunea că oamenii care se exteriorizează mai ușor sunt mai puțin bolnavi. Suferința, fricile, și în general lucrurile negative ținute în interior atacă organele și te îmbolnăvesc fizic. Frica distruge multe lucruri bune pe care le avem în viață.

Rep: Ce aţi transmite în această perioadă colegilor şi celor care vă iubesc atât de mult?

C.T: Îmi doresc să ne întâlnim sănătosi cât mai repede pe scenă, să ne putem lua în braţe. Omul are nevoie de atingere din partea celorlalţi. Ar trebui să oferim mai multă iubire ca la rândul nostru, să ne înconjurăm de oameni care ne oferă iubire.


Share
DISTRIBUIȚI
Buna dimineata Iasi isi asuma datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat!

LĂSAȚI UN MESAJ