În această săptămână, în cadrul rubricii Interviul Săptămânii, discutăm cu dl Ionuț Cornilă.  Actor, născut pe 3 mai 1984, la Târgu Neamţ, Ionuţ Cornilă a absolvit Colegiul „Ion Creangă” din oraşul natal, apoi Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, secţia Actorie, promoţia 2012. A colaborat cu Teatrul Naţional Iaşi încă din facultate, iar în perioada licenţei a devenit actor angajat al instituţiei ieşene.

REP: Când s-a născut dragostea pentru teatru?

Ionuț CORNILĂ: E o poveste lungă, cred că întotdeauna am avut un soi de chemare pentru teatru. Încă din școala primară am avut o atracție către latura histrionică și ludică, pot spune că de mic copil la tot ce însemna serbare, zilele școlii, momente importante eram un personaj.

Aș putea spune că la baza deciziei a stat un fir epic, totul a avut cursivitate și continuitate. Arta de a trăi teatrul atât din postura de actor cât şi ca spectator a fost şi rămâne desăvârşirea fiinţială prin creaţie.

R: Care a fost primul personaj pe care l-ați interpretat?

„Teatru este exact ca viața, adică vine și cu bune și cu rele”

I.C: Eram la finalul anului întâi când am avut prima colaborare cu Radu Ghilaș. Atunci am avut ocazia să joc în piesa de teatru „În container”, scrisă de Constantin Cheianu, un autor din Republica Moldova. Am făcut un soi de înlocuire, Radu mă văzuse prin facultate, a remarcat potențialul pe care îl aveam, iar atunci când unul dintre actorii principali nu a putut juca, am avut ocazia să pășesc cu adevărat în lumea teatrului.

A fost și este o colaborare care a marcat inițierea mea în această lume, o colaborare care mi-a demonstrat că teatru este exact ca viața, adică vine și cu bune și cu rele, care până la urmă, este o experiență ce merită trăită intens, până în ultima clipă.

R: Care a fost cel mai dificil personaj de interpretat?

I.C: Toate rolurile sunt, în egală măsură, dificile și frumoase. Teatrul este un drum lung al autocunoașterii și al deschiderii în fața altora, datorită lui am devenit mai deschis, comunicativ, îngăduitor, văd altfel lucrurile și lumea. Teatrul m-a călăuzit la ideea că lumea e foarte diversă, e foarte colorată și asta e bine. Legat de cel mai dificil personaj interpretat, aș îndrăzni să spun că a fost Titus Andronicus, o tragedie, scrisă de William Shakespeare, ultima premieră a stagiunii trecute.

R: Ați câștigat un important premiu la Kiev, cum ați descrie această experiență?

„În teatru se lucrează cu oameni și asta este cea mai mare provocare”

I.C: A fost o mare bucurie pentru mine, e un merit al întregii echipe. Rezultatul final pe care spectatorii îl primesc și îl apreciază este rezultatul muncii în echipă. În teatru se lucrează cu oameni și asta este cea mai mare provocare, căci toți suntem diferiți și avem personalități puternice, dar din asemenea întâlniri ies cele mai frumoase lucruri, fapt concretizat și de premiul câștigat.

R: Cum colaborați cu tinerii actori?

I.C: Teatrul are un rol important în dezvoltarea tinerei generații, deoarece este un spațiu de întâlnire cu noi înșine și cu ceilalți. Este un spațiu pentru autocunoaștere, comunicare și dezbateri. Teatrul ne ajută prin faptul că ne creează o situație în care putem să ne întâlnim, să comunicăm și să ne gândim împreună la temele fundamentale ale vieții noastre și ale comunității.

Nu poți să schimbi brusc o comunitate sau societatea, dar poți să începi cu o schimbare în tine. În tine, care ești un membru important al comunității, un membru al Teatrului. Tinerii, după cum bine știm sunt viitorul, cu toții am fost temători și vulnerabili la începutul carierei.

Este adevărat că lumea teatrului nu este una ușoară și că este mult prea mică pentru tinerii care își doresc să urmeze acest drum. În ceea ce mă privește pot să spun că susțin foarte mult actorii tineri și colaborez foarte bine cu aceștia. Sunt tineri valoroși, talentați, cu potențial, care au nevoie de mici impulsuri pentru a reuși.

R: Ce ne pregătiți pentru stagiunea care va începe?

I.C: O să pregătim o serie de surprize, am intrat în repetiții cu bine cunoscutul regizor Claudiu Goga, organizam un soi de comedie cu o doză foarte mare de sensibilitate, însă nu îmi doresc să divulg prea multe pentru a nu strica surpriza. Teatrul le dă șansa spectatorilor  să se transpună dintr-o lume în alta, dintr-o viață în alta, la fiecare spectacol, de aceea îmi doresc să păstrez misterul, să creez suspans și să creez curiozitate.

R: Cum ați descrie publicul ieșean?

„Publicul ieșean este un popor educat este un popor ce nu poate fi manipulat”

I.C: Ieșenii sunt mari iubitori de teatru, de aceea îi iubesc și îi respect. Sălile sunt mereu pline, lumea iubește actorii, spectacolele, respectă munca din spatele actului artistic. Publicul ieșean este un popor educat, este un popor ce nu poate fi manipulat. Spectatorul ieșean este un om implicat care poate ajuta la dezvoltarea armonioasă a comunității sale. Sunt mândru de publicul ieșean și mă bucur că pot oferi spectacole unor cunoscători, unor oameni care iubesc arta și care apreciază actul artistic.

R: Dacă ar fi să descrieți lumea teatrului în câteva cuvinte care ar fi acelea?

”Este greu să definești complexitatea acestei arte în câteva cuvinte, este dificil să subliniezi adevărata sa esență”

I.C: Lumea teatrului am putea spune că este oglinda societății, este mediul în care te cunoști, în care te dezvolți, în care conștientizezi probleme cu care ne confruntăm atât individual cât și la nivelul comunității, este un mod sincer de a continua să mă descopăr.

Teatrul ne poate oferi foarte multe, de la emoție, bucurie, entuziasm, chiar speranță și schimbări de mentalități. Este greu să definești complexitatea acestei arte în câteva cuvinte, este dificil să subliniezi adevărata sa esență. La un prim gând pot să spun că lumea teatrului este reprezentată de foarte multă muncă, dăruire, magie și spirit ludic, este o comunitate, unde calitatea, valoarea teatrală și artistică există.

LĂSAȚI UN MESAJ