Palatul Cesianu-Racoviță, din centrul Bucureștiului, era la început de secol XX principala scenă culturală a orașului

Casa cu arhitectură fascinantă și cu atmosferă unică, așezată între fostul Muzeul Național de Artă (fost Palat Regal), Biblioteca Națională și Ateneu are o poveste pe cât de fermecătoare, pe atât de practică.

Povestea acestei vechi familii boiereşti din Oltenia începe cu o legendă care, prin fantezia unor genealogişti, a construit legături genealogice cu strămoşii romani: „Familie olteană, originară din judeţul Romanaţi, începând a se face mai cunoscută din secolul trecut şi din care o ramură are numele de Cesianu.

Într-o tablă de la Celei, găsită cu ocazia unor săpături, rămăşiţă din timpul colonizării romane a Daciei, se face menţiune de Plautio CAESIANO, şef de legiune şi de trupe arătate în tablă

În 1888, Cesianu achiziționează 10.000 de metri pătrați în fața Palatului Regal. Devine astfel vecin cu Regele Carol I și nu ascunde că dorește să beneficieze de relațiile și influența suveranului, care să-l ajute în afaceri. Pentru aceasta însă, Nicolae Cesianu trebuie să ridice un palat mai frumos decât reședința regală.

Angajează un arhitect de la Paris, Jules Berthe, care însă pune condiția ca toată mâna de lucru și toate materialele să fie aduse din Franța.

Așa se și explică faptul că întrega construcție, actual monument istoric, a durat peste un deceniu. Orice amoraș sculptat de pe pereți, orice tapet, orice fotoliu elegant erau comandate în Franța și aduse după cum permiteau mijloacele de transport ale vremii –  cu vaporul până la Brăila, apoi cu carul cu boi până în capitală.

LĂSAȚI UN MESAJ