Share

Zeci de rachete cu încărcătură radioactivă au fost produse de către regimul separatist din Transnistria în timpul războiului de pe Nistru din 1992, conform unor documente consultate de ofițeri de informații moldoveni.

O parte din rachete ar fi fost îngropate într-o mină de piatră din Transnistria. Zona e cunoscută ca fiind una cu o incidență mare a cancerului.

Uniunea Sovietică a început să se dezmembreze în martie 1990. În septembrie 1990, o parte a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a devenit zonă autonomă sub denumirea de Republica Moldovenească Nistreană, pe scurt Transnistria, aflată în stânga fluviului Nistru.

Pe 27 august 1991, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și-a declarat independența, devenind astfel Republica Moldova. Tensiunile dintre Moldova și Transnistria au ajuns la apogeu în martie 1992, când a izbucnit războiul. În timpul luptelor, separatiștii din stânga Nistrului au atacat armata moldovenească cu rachete antigrindină de tip „Alazani”. Modificate, însă, prin introducerea unei încărcături de substanțe radioactive.

Sursa Ion Leahu din SIS

Doi foști angajați ai Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova (în prezent, Serviciul de Informații și Securitate – SIS) s-au ocupat de investigarea acestui caz. Unul dintre ei este Ion Leahu, în prezent colonel în rezervă.

El povestește că a lucrat împreună cu un coleg la această anchetă mai mult pe ascuns, deoarece șefii lor erau mereu împotrivă.

Dacă ar fi avut sprijin, crede colonelul, ar fi reușit să demonstreze că regimul de la Tiraspol pregătea arme de distrugere în masă. „În general, atitudinea statului și a Ministerului Securităţii Naţionale a fost foarte, foarte neglijentă”, își amintește Leahu.

Turnătorii transnistreni au cerut bani

Fostul angajat al SIS a aflat că separatiștii pregătesc arme radioactive de la un oficial trans-nistrean, în prezent decedat, care ocupase o funcție importantă în grupul de asamblare a rachetelor din Transnistria.

După aproximativ trei ani de la terminarea războiului, acesta a venit la Chișinău cu scopul de a vinde, pentru câteva mii de dolari, Ministerului Securității din Republica Moldova documente care confirmau existența focoaselor.

Oficialul separatist i-a arătat lui Leahu documentele, dar acesta a refuzat să plătească suma cerută, i-a oferit câteva sute de dolari în schimbul informațiilor, ast-fel că tranzacția a eșuat.

Ajutor pentru utilizarea a 38 de rachete radioactive

Am reușit să obținem o parte dintre documentele care demonstrează faptul că autoritățile separatiste au demarat procesul de asamblare a mai multor rachete. Potrivit lui Leahu, documentele au fost elaborate de o comisie din care făceau parte ministrul Apărării al Transnistriei și alți funcționari transnistreni.

Citeste si   Ionuţ Stroe: România găzduieşte cel mai important eveniment atletic din Europa, după pandemie

În aceste acte se arată că, pe 18 octombrie 1994, comandantul Unității Militare ruse 4043 i-a cerut șefului sediului central al Protecției Civile a Transnistriei, V.P. Kireev, ajutor tehnic în utilizarea a 38 de rachete de tip „Alazani” cu izotopi radioactivi.

Dintre cele 38 de rachete cu izotopi, 24 erau deja asamblate, iar alte 14 doar parțial. După aproape o săptămână, Kireev i-a răspuns lui Nosov că trebuie să vină la sediul central al Protecției Civile cu parametrii tehnico-inginerești ai depozitului în care se află rachetele „Alazani”.

Totodată, Kireev a propus interzicerea categorică a tuturor lucrărilor cu rachetele de tip „Alazani”, recomandând o pază strictă a depozitului și marcarea acestuia ca sursă radioactivă (facsimil 2). Separatiștii nu au mai apucat să monteze rachetele, pentru că războiul s-a terminat. „Atunci, cineva a dat ordin să măsoare nivelul de eliminare a radiației. La rachetele gata asamblate, nivelul de eliminare a radiației era de 25 de ori mai mare decât norma, iar la cele care nu erau asamblate era de 15-20 de ori mai mare”, a declarat Ion Leahu.

Uniforme contaminate, „distruse prin ardere și îngropare“

Un alt document emis de UM 4043 confirmă faptul că au fost efectuate măsurători radioactive ale echipamentelor militare: „O comisie în componența căreia au fost comandantul unității militare 4043, Tkacenko N.G., președintele serviciului chimic, Tkacenko S.V, și comandantul secției protecție chimică, Builov V.N, a efectuat măsurători pentru a stabili nivelul de contaminare cu substanțe radioactive a uniformelor unui plutonier major. Uniformele au porțiuni contaminate de 0,5 cm până la 2-3 cm. Trebuie să fie distruse prin ardere și îngropare” (facsimil 3).

Aceste verificări au fost efectuate pentru o singură persoană, dar nu este exclus ca mai mulți militari să fi fost investigați. Este posibil ca subofițerul menționat să fi fost cel care lucra cu materialele radioactive. Am încercat să discutăm cu persoanele menționate în documente, însă cei mai mulți, fiind militari ruși, nu se mai află pe teritoriul Transnistriei.

Dar unul dintre ei, șeful Protecției Civile, Kireev, trăiește în republica separatistă. Conform unor jurnaliști din Tiraspol, foștii oficiali transnistreni nu au voie să aibă contacte cu presa. Cu toate acestea, Kireev a dat un interviu unui oficios transnistrean, însă noi nu am reușit să-l intervievăm.

Citeste si   VIDEO INTERVIU/Maia Sandu: Sărăcia este problema resimţită de toţi cetăţenii, dar cauza principală a sărăciei este corupţia

Agenția Nucleară moldoveană nu crede în rachete

I-am arătat aceste documente lui Ionel Bălan, vicedirectorul Agenției Naționale de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice din Republica Moldova. Acesta susține că gravitatea pericolului depinde de tipul radionucleidului (beta, gamma sau alfa) care se regăsea în acele rachete.

„Cred că este un radionucleid beta, deoarece ei spun că au fost identificate niște porțiuni contaminate. Dacă ei s-au contaminat, dacă echipamentul lor s-a contaminat, atunci era vorba despre o sursă deschisă, care a curs.

Este posibil că ei au umblat și au stricat o fiolă care conținea material radioactiv”, a precizat Bălan. Totuși, acesta este convins că nu au existat astfel de rachete, contaminarea putând avea loc din cauza accidentului nuclear de la Cernobîl.

Focoasele nucleare, îngropate în mina de la Bâcioc

După terminarea războiului, autoritățile transnistrene ar fi luat decizia de a îngropa focoasele. Rachetele asamblate ar fi fost puse în lăzi și duse la depozitul nr. 13 de pe aeroportul militar din Tiraspol. Fostul colonel SIS Leahu știe că 13 rachete ar fi fost duse în mina de piatră din localitatea Bâcioc, raionul Grigoriopol, Transnistria.

„A demonstrat acest fapt comportamentul lui Soin. Odată ce el s-a apucat să vândă dispozitivul (nuclear – n.r.), înseamnă că el știa unde erau acele dispozitive. Regimul de la Tiraspol a avut tupeul să facă o listă de prețuri pentru fiecare tip de armament pe care doreau să-l vândă”, a declarat Leahu. Dmitrii Soin este un personaj controversat. A fost membru al Sovietului Suprem Transnistrean, ofițer în cadrul serviciilor secrete de la Tiraspol și lider al unui partid politic. A fugit în 2014 în Rusia, după ce a fost capturat la Kiev și urma să fie extrădat Chișinăului. Este dat în căutare internațională prin Interpol.

Fost lider militar moldovean: rachete cu mine antitanc

Veceaslav Pană a deținut funcția de șef al Statului Major al Brigăzii nr. 1, apoi a fost șeful Statului Major al Batalionului nr. 13 moldovenesc.

Citeste si   VIDEO INTERVIU/Maia Sandu: Sărăcia este problema resimţită de toţi cetăţenii, dar cauza principală a sărăciei este corupţia

El a confirmat că, în timpul luptelor, transnistrenii foloseau rachetele antigrindină. Mai rezervat în declarații, Pană a povestit că transnistrenii luau rachete “Alazani” și puneau în ele mine antitanc. A încercat să ne convingă că separatiștii nu au pus substanțe radio-active în aceste rachete.


CITEȘTE ȘI …

Atac chimic în Idlib, Siria. Bilanțul a ajuns la 100 de morți și 400 de răniți. Orașul este controlat de rebelii susținuți de SUA


„Alazani“ au zburat spre moldoveni în război

Vicedirectorul Serviciului Antigrindină din Republica Moldova, Serghei Eremeico, a explicat că în acei ani în Republica Moldova se foloseau rachete antigrindină „Alazani” de tip 2M, ușor de modificat, și că în timpul războiului se foloseau rachete contra armatei Republicii Moldova.

„Rachetele care erau și în Transnistria, nu e un secret, era posibil să le modernizezi, să pui niște substanțe de la artilerie sau de la aviație, și să le folosești contra oamenilor. Se deșuruba vârful de la rachetă și se putea introduce explozibil”, a explicat Eremeico.

Rachetele „Alazani” de tip 2M cântăreau aproximativ 8 kg și zburau la o distanță de până la 12 kilometri. În vârful rachetei se afla reagentul, aproximativ 450-500 de grame de iodură de argint, care începea să fie împrăștiată de la o înălțime de 4.000 de metri. În cazul rachetelor modificate, în loc de iodură de argint, urmau să fie împrăștiate substanțe radioactive împotriva inamicilor.

Serviciul secret moldovenesc nu știe, nu a auzit

Am solicitat Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova – SIS să precizeze dacă instituția a făcut vreo anchetă legată de aceste arme. Răspunsul a fost că instituţia nu deține în arhiva sa informații legate de confecţionarea rachetelor Alazani cu focoasă radioactivă de către administraţia de la Tiraspol. Fostul angajat al SIS, Ion Leahu, susține însă că documentele au fost arhivate și plasate în arhiva SIS.

„Nimeni din această instituție nu are timp și nici dorință să caute. Umblam cu subalternii mei și ceream de la conducere câte o copeică să le dăm la oameni în schimbul informațiilor. Oamenii erau gata să mai aducă ceva, dar ei cereau bani”, a adăugat colonelul pentru romanialibera.ro.


Share
DISTRIBUIȚI
Buna dimineata Iasi isi asuma datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat!

LĂSAȚI UN MESAJ