ideall.ro

Fost consilier al mult-contestatului ministru Bănicioiu, medicul Oprişanu a fost cel ce a reuşit să finalizeze, cu emoţii, procesul de acreditare al institutului, activitate aproape realizată de predecesorul său. Dar, pentru că acolo unde regulile sunt clare nu se pot face prea multe învârteli, managerul a început să “încurce iţele” ca să nu mai poată să înţeleagă nimeni ce se întâmplă iar el să scape de răspundere.

Miercuri, 10 octombrie 2018, un cotidian naţional obişnuit să îi cânte ode prin pixul purtătorului de cuvânt Ferenţ, care a fost angajat la Institutul de Psihiatrie Socola tocmai pentru a spăla imaginea managerului Gabriel Oprişanu, titra pompos: “Da, se poate și în România. Institutul de Psihiatrie Socola, exemplul de urmat pentru sistemul medical. MINUNILE MEDICULUI Gabriel Oprișanu“.

Demn de tot râsul dacă nu ar fi de plâns. Haideţi să vedem de fapt, în ordinea afirmaţiilor, despre ce este vorba!

Măreţul conducător, căruia pe la colţuri subalternii îi spun “marele Kim”, a cutremurat institutul punându-i la treabă pe cei ce pierdeau vremea în loc să muncească

sensodays.ro

“Marea schimbare” a fost inversarea bolnavilor şi a personalului între două pavilioane mici, pentru a plăti de fapt nişte poliţe mai vechi.

Nu a reuşit decât să îngreuneze funcţionarea celor două pavilioane, respectiv fostele Winkler şi Postcură pentru că, aducând paturile mari, speciale pentru paleaţi, din saloanele mari ale Winkler-ului în saloanele micuţe de la Postcură nu a reuşit să creeze decât un plus de disconfort şi nemulţumire în rândurile personalului şi ale aparţinătorilor.

Apoi, luând bolnavii cronici de la Postcura care avea curte proprie, împrejmuită şi închisă, nu a reuşit decât să îi priveze pe pacienţi de plăcerea de a se plimba, doar pentru că unii dintre ei prezintă riscul de a fugi de sub supraveghere, iar pavilionul trebuie încuiat atunci când personalul desfăşoară alte activităţi specifice.

Economii bazate pe achiziții de o calitate îndoielnică

Nu mai vorbim de toaletele improprii ale pavilionului Winkler, în care pacienţii şi personalul deopotrivă îşi fac nevoile cu uşile deschise din lipsă de spaţiu, despre găurile de rozătoare şi mai ales despre faptul că circuitul de materiale murdare se intersectează cu cel de hrană, punând în pericol sănătatea pacienţilor.

Paturile achiziţionate au fost în bună parte de slabă calitate, personalul plângându-se că se rupeau pur şi simplu de la simpla aşezare sau de la manipularea pacienţilor mai grei, fără a ne mai gândi la cei mai agitaţi.

Se vorbeşte despre economiile făcute la achiziţionarea aparatului CT, dar e bine ştiut că alocările de fonduri se fac după o bună documentare, cu zgârcenie chiar, aşa că daţi-ne voie să ne îndoim că pe lângă un CT “de ultimă generaţie” ar fi fost posibil să se achiziţioneze atâta aparatură suplimentară de bună calitate.

Serios! Noi ne îndoim şi de capacitatea managerială a medicului Oprişanu, având în vedere că un bun administrator se apleacă atent asupra unei idei pe care o ridică tot mai sus, pe când Oprişanu declară ca avere şi nişte firme obscure folosite probabil pentru tot felul de inginerii, iar în urma lui s-a ales praful de spitalul de psihiatrie din Botoşani.

La SOCOLA se poartă stilul VINTAGE

Nu ştim din ce generaţie sunt aparatele de investigaţie cumpărate pe bani grei, împreună cu softurile aferente şi însoţite de contracte de mentenanţă grase, dar ştim sigur că managerul a pus căruţa înaintea buhaiului, lăsând în paragină, pe toată durata mandatelor sale, din care unul de trei ani, clădirea Pavilionului 3 Femei, pe care în repetate rânduri a promis că îl va repune în funcţiune.

Ce mai contează că pacienţii acestei secţii au devenit “exponate” ocupând de ani buni fostul muzeu al institutului ? Ce mai contează că majoritatea clădirilor din institut au ferestrele şi uşile originale, prin care bate vântul? Se poartă stilul vintage, deci totul e demn de laudă, spitalul e la modă, lăudătorii pot să cânte!

S-a mutat pavilionul administrativ în fosta spălătorie şi asta ar putea fi un lucru lăudabil

Bineînţeles, asta doar în cazul în care contractele pentru curăţarea lenjeriei ar fi asigurate prin servicii de calitate.

Dar lenjeria vine murdară la clinici!

Apoi ce bine ar fi fost dacă atunci când s-a gândit la amenajarea pavilionului administrativ managerul nu ar fi instalat camere de luat vederi, evident prin intermediul unui prieten care are legătură şi cu firma de televiziune prin cablu pe care Oprişanu o declara la avere personală, pentru a-şi ţine din scurt subordonaţii care umblă cu hârtiile institutului, fără a ţine cont de priorităţi.

Având în vedere că sistemele video vechi nu mai funcţionează în pavilioane, noile camere ar fi fost mult mai utile în pavilioanele cu risc, în care pacienţii au fost bătuţi sau şi-au luat lumea în cap chiar şi în mandatul atât de lăudat şi plin de “realizări” !

Ca să nu mai vorbim că, din câte cunoaştem, activitatea de instalare a camerelor în pavilionul administrativ a fost manopera angajaţilor institutului, dar în scripte lucrarea a fost facturată în folosul aceluiaşi bun amic botoşănean, care se ocupă şi de site-ul institutului. Alţi bani, altă distracţie!

Şi DA, managerul Oprişanu a declanşat campania de salvare a Casei Creangă!

Gura păcătosului adevăr grăieşte, pentru că după lăudata declanşare de strângere de fonduri banii din donaţii s-au topit rapid pe aşa-zise studii de fezabilitate, nimeni nu s-a zbătut să obţină fonduri pentru investiţiile propriu-zise, iar casa memorială stă şi acum să se dărâme, ca şi acum patru ani.

Bădia Creangă s-ar ruşina probabil să audă povestea ruşinoasă a fermei de la Şipote, pe care vajnicul şi priceputul manager Oprişanu a reorganizat-o până a … desfiinţat-o.

Da, efectivele de animale, care au asigurat ani de zile o bună parte din hrana pacienţilor şi nu numai, au fost lichidate în 2016.

Managerul visa şi promitea cai verzi pe care să îi crească evident pentru a fi folosiţi în tratarea bolnavilor, apoi fluturi care zburdau pe câmpuri de lavandă ce urma să aducă institutului câştiguri importante.

Poveştile acestea au apărut la vremea lor prin diverse ziare dar s-au transformat repede în fum şi nimeni nu s-a mai întrebat unde e praful ce s-a ales din mândra fermă.

Are oare curaj managerul Oprişanu să prezinte datele reale referitoare la fermă, să spună în ce condiţii au fost valorificate animalele şi cine exploatează acum hectarele de teren ale fermei Şipote?

Când el şi camarila îşi umflă zilnic, evident fără să plătească, burţile încăpătoare la cantina institutului cu meniuri “pe comandă” se gândesc oare la mâncarea execrabilă a pacienţilor?

Ştim prea bine că sănătatea este o prioritate europeană şi avem probleme cu absorbţia de fonduri nerambursabile, fonduri ce rămân de multe ori nefolosite. Dacă mai vechile şi mult-trâmbiţatele proiecte privind “Satul Alzheimer” sau noul centru post-cură pentru drogo-dependenţi, în valoare de milioane de euro, ar fi fost eligibile, ele nu s-ar fi aflat şi azi în stadiul de … poveste.

E uşor să arunci cu vorbele şi cu miliardele când de fapt nu ai de gând să faci nimic, decât pentru propria propăşire

Care propăşire? Casa de pe strada Regina Maria din comuna Bârnova, constituie un exemplu în acest sens.

Potrivit lui Oprișanu, această casă ar fi fost construită pe credit, dar surse din proximitatea cuplului Oprișanu, indică că la respectiva casă ar fi lucrat muncitori de la firma care, exact în aceeaşi perioadă reabilita clădirea de la poarta institutului.

Respectiva clădire a fost transformată într-un centru de zi a cărui utilitate este cel puţin îndoielnică.

Personalul acestei clinici, împinge vântul prin pavilionul mai mereu gol, în timp ce clădirea, improprie ca destinaţie îngrijirii pacienţilor nu respectă normele PSI, punând în pericol viaţa personalului şi a puţinilor pacienţi doar pentru a se putea bifa o “realizare” în contul Oprişanului.

Managerul Oprișanu se lăuda cu economii de două milioane lei

Totuși, medicamentele şi mâncarea pacienţilor sunt pe sponci în institut, de pe clădiri cade tencuiala iar tâmplăria e veche şi strâmbă şi peste tot domneşte un aer mohorât şi insalubru.

Asta în timp ce, gonind în mare viteză cu BMW-ul, prospera directoare de îngrijiri Iuraşcu rupe şi mai tare asfaltul de pe aleile pline de gropi din curtea institutului, mândră de realizările ei personale, iar managerul a dat vechiul Volvo pe un Range Rover.

De fapt toate învârtelile, poticnelile, bâlbele şi rateurile sinistrului cuplu sunt cunoscute şi constatate şi urmează să mai vorbim despre ele.

babyliss-romania.ro

LĂSAȚI UN MESAJ