Iau un borcan de iaurt din frigiderul magazinului și mă uit, aproape fără să vreau, la eticheta de sub el. Prețul e cu câteva zeci de bani mai mare decât îl țineam minte. Nu e o diferență care să mă oprească la casă, dar e suficientă cât să mă facă să mă întreb ce s-a schimbat.
Pe recipient scrie lapte, culturi lactice, poate fructe, poate zahăr. Nu scrie nicăieri curent electric, gaz natural, motorină sau cost de refrigerare. Și totuși, energia este ascunsă în aproape fiecare etapă prin care a trecut produsul până să ajungă în mâna mea.
Aici începe răspunsul la întrebarea din titlu. Scumpirea energiei nu intră în prețul unui iaurt o singură dată și nici într-un singur loc. Se strecoară în fermă, în fabrică, în ambalaj, în camion, în depozit și, la final, în frigiderul magazinului.
De aceea prețul alimentelor reacționează uneori mai lent și mai complicat decât ne-am aștepta la scumpirea electricității, a gazului sau a combustibililor. Un borcan de iaurt pare un produs simplu. Economic vorbind, este capătul unui drum destul de lung.
Prețul iaurtului începe înainte ca iaurtul să existe
Dacă vrem să înțelegem de ce se scumpește un produs alimentar, trebuie să mergem puțin înapoi. Înainte de fabrica de lactate a existat laptele. Iar înainte de lapte au existat ferma, animalul, furajele, apa, utilajele și oamenii care au avut grijă ca totul să funcționeze.
O fermă de lapte consumă energie în multe feluri. Instalațiile de muls folosesc electricitate, pompele de apă au nevoie de curent, iar laptele proaspăt trebuie răcit repede și ținut la o temperatură potrivită până când este preluat.
Aici apare primul cost energetic care ne interesează. Laptele nu poate fi lăsat pur și simplu într-un rezervor până trece camionul, mai ales într-o zi de vară. Răcirea este parte din procesul normal de păstrare a calității.
Dacă electricitatea se scumpește, fermierul plătește mai mult pentru fiecare oră în care instalațiile funcționează. Poate că diferența pentru un singur litru de lapte este mică. Când vorbim însă despre sute sau mii de litri, zi după zi, lucrurile arată altfel.
Fermierul nu poate opri răcirea laptelui fiindcă factura este mare. Nici pompele nu pot fi lăsate închise când animalele au nevoie de apă. Sunt costuri legate direct de producție, iar unele dintre ele nu pot fi amânate.
Pentru o perioadă scurtă, ferma poate absorbi o parte din scumpire. Marja se micșorează și afacerea merge înainte. Dacă energia rămâne scumpă luni întregi, presiunea se mută treptat în prețul cerut pentru laptele livrat procesatorului.
Așa începe călătoria scumpirii spre raft.
Energia intră în lapte și prin lucruri care nu par energie
Mai există o cale, mai greu de observat. Fermierul nu plătește energia doar atunci când primește factura de electricitate sau alimentează tractorul.
Hrana animalelor are și ea în spate energie. Cerealele trebuie semănate, întreținute, recoltate, uscate, depozitate și transportate. Fiecare dintre aceste etape consumă combustibil sau electricitate.
Îngrășămintele folosite în agricultură sunt și ele sensibile la evoluția costurilor energetice. Când costurile de producție cresc la furnizorii fermierului, prețurile acestora ajung mai devreme sau mai târziu în factura fermei.
Dintr-odată, aceeași problemă apare de două ori. Fermierul plătește mai mult pentru energia pe care o consumă direct și, în același timp, mai mult pentru unele dintre produsele care au fost fabricate cu energie mai scumpă.
În economie, asemenea efecte se văd mereu cu o mică întârziere. Uneori contractele sunt deja semnate, alteori există stocuri cumpărate la vechile prețuri. După câteva luni însă, costul nou începe să iasă la suprafață.
De aceea o creștere a prețului energiei poate apărea în lapte chiar dacă ferma are, pentru moment, un contract bun la electricitate. Energia a intrat deja în cost prin furaje, transport, piese, servicii sau alte inputuri.
Borcanul nostru de iaurt încă nu s-a format. Dar prețul lui a început deja să se scrie.
Laptele pleacă spre fabrică, iar motorina intră în ecuație
Laptele trebuie transportat de la fermă la unitatea de procesare. Nu vorbim despre o marfă pe care o poți pune într-un camion obișnuit și uita acolo până a doua zi.
Transportul trebuie organizat atent, iar temperatura contează. Camionul consumă combustibil, iar întregul sistem logistic are costurile lui de funcționare.
Când motorina se scumpește, transportatorul nu poate suporta la nesfârșit diferența. Dacă fiecare cursă devine mai scumpă, tariful negociat cu procesatorul începe și el să se miște.
Aici avem deja câteva straturi suprapuse. Laptele poate fi mai scump la poarta fermei, iar transportul lui poate costa și el mai mult. Fabrica primește aceeași materie primă, dar costul total până când laptele ajunge în instalație este mai mare.
Distanța contează mult. O fabrică aprovizionată de ferme apropiate are o structură logistică diferită de una care colectează lapte de la sute de kilometri. Nici două companii aparent asemănătoare nu vor simți aceeași scumpire în același fel.
De aici vine și una dintre explicațiile pentru diferențele de preț dintre produse. Același tip de iaurt poate avea în spate un lanț de aprovizionare mai scurt sau mai lung, mai simplu sau mai complicat.
În fabrică, laptele trece prin cald și rece
O fabrică de lactate este, într-un fel, un loc în care temperatura trebuie controlată aproape fără pauză. Laptele vine rece, trece prin tratamente termice, este prelucrat și ajunge apoi din nou la temperaturi potrivite pentru produsul final.
Pasteurizarea cere energie termică. Pompele, agitatoarele, instalațiile de răcire și liniile de ambalare folosesc electricitate. Apa necesară curățării echipamentelor trebuie pompată și, în multe situații, încălzită.
Mă gândesc uneori la o fabrică de iaurt ca la o bucătărie foarte mare, numai că aici nimic nu se face aproximativ. Temperatura, timpul și igiena sunt urmărite cu precizie. Nu poți opri un proces la jumătate fiindcă energia este scumpă în ziua aceea.
Iaurtul are nevoie și de fermentare controlată. Laptele trebuie adus în condițiile potrivite pentru culturile lactice, iar apoi produsul este răcit astfel încât procesul să fie controlat și iaurtul să poată fi păstrat în siguranță.
În tot acest timp funcționează echipamente. Unele consumă mult, altele puțin, dar factura finală se strânge din toate.
O fabrică modernă poate recupera o parte din căldură și poate avea instalații frigorifice eficiente. O unitate mai veche poate consuma mai mult pentru aceeași cantitate de produs.
Când energia este ieftină, diferența dintre două tehnologii se simte într-un anumit fel. Când energia se scumpește puternic, fiecare kilowatt economisit începe să conteze mai mult.
Curățenia este și ea parte din preț
Nu se vorbește prea des despre asta când discutăm despre prețul alimentelor, dar într-o fabrică de lactate curățenia consumă energie.
Conductele, rezervoarele și instalațiile prin care trece laptele trebuie igienizate. Apa circulă prin sistem, uneori la temperaturi ridicate, iar pompele funcționează.
Este tentant să considerăm curățarea un cost secundar. În industria alimentară nu este. Ea face parte din producție în același fel în care face parte și pasteurizarea.
Dacă o familie primește o factură mare la energie, poate decide să stingă lumina într-o cameră în care nu stă nimeni. Fabrica de lactate are mai puțină libertate în anumite puncte. Nu poate spăla instalațiile mai rar doar ca să reducă factura.
Asta explică de ce energia are un efect atât de interesant asupra alimentelor. O parte din consum poate fi optimizată, însă o parte rămâne obligatorie cât timp vrei să produci în condiții normale.
Când costul acestor operațiuni crește, fabrica încearcă mai întâi să compenseze din alte zone. Dacă situația se prelungește, diferența începe să intre în calculul prețului.
Ambalajul gol are deja energie în el
Ajungem la recipient. Pare banal, mai ales când vorbim despre un pahar subțire de plastic și un capac.
Recipientul nu apare însă din nimic. Materialul trebuie produs, transformat în forma potrivită, tipărit, ambalat și transportat până la fabrica de lactate.
Capacul are și el propriul proces de producție. Eticheta la fel. Cutia de carton în care sunt puse mai multe iaurturi trebuie fabricată undeva și apoi adusă până la linia de ambalare.
Dacă energia se scumpește pentru producătorul de ambalaje, fabrica de iaurt poate primi o ofertă mai scumpă chiar dacă propriul contract la electricitate nu s-a schimbat. Costul energetic s-a mutat în prețul cumpărat de la altă firmă.
Asta este una dintre ideile esențiale când discutăm despre lanțurile de aprovizionare și prețuri. O companie cumpără costurile celeilalte sub forma prețului unui produs sau serviciu.
Pentru cine vrea să privească mai larg relația dintre inflație și aceste mecanisme, este utilă și analiza AfacereaZilei.ro despre lanțurile de aprovizionare și prețuri. În cazul iaurtului, efectul se vede foarte bine tocmai pentru că produsul trece prin mai multe firme înainte să ajungă în magazin.
Cu alte cuvinte, fabrica nu plătește doar factura ei de energie. Plătește indirect și câte o bucățică din facturile altora.
Frigul trebuie plătit în fiecare etapă
Iaurtul are o particularitate pe care o pungă de făină sau un pachet de biscuiți nu o au. Trebuie ținut la rece.
De aici înainte, frigul îl urmărește aproape peste tot. Produsul este păstrat în spații frigorifice, transportat în condiții controlate și depozitat astfel încât temperatura să rămână în intervalul necesar.
Un camion frigorific nu consumă energie doar pentru că se deplasează. Trebuie menținut și mediul potrivit pentru produsele din interior.
Apoi camionul ajunge la un depozit sau la un centru logistic. Și acolo există camere frigorifice, instalații, iluminat, echipamente și oameni.
În unele cazuri produsul este mutat din nou. Mai apare un camion, un traseu, o descărcare, un frigider.
Când energia se scumpește, fiecare dintre aceste puncte simte presiunea. Uneori diferența este mică dacă o privim pe un singur borcan.
Pe zeci de mii de borcane transportate săptămânal, suma devine importantă.
Aici se vede de ce costurile mici nu sunt întotdeauna neglijabile. În producția de masă, câțiva bani pe unitate pot însemna sume mari la sfârșitul lunii.
Magazinul plătește ultima factură înainte să plătim noi
Borcanul ajunge, în sfârșit, în supermarket.
Îl vedem în frigider și avem impresia că povestea costurilor s-a terminat. De fapt, magazinul începe propria parte.
Frigiderele comerciale funcționează ore întregi, de multe ori fără întrerupere. Magazinul mai are iluminat, climatizare, depozite, case de marcat, sisteme informatice și alte instalații.
Toate acestea consumă electricitate.
Comerciantul nu poate lua factura lunară și să o împartă mecanic la numărul de iaurturi vândute. Economia magazinului este mult mai complicată.
Totuși, atunci când costurile de funcționare cresc pe termen lung, ele trebuie acoperite cumva. O parte poate fi absorbită, o parte compensată în alte zone, iar o parte se reflectă în politica de preț.
Așa ajungem la raft cu un produs care a trecut deja prin mai multe facturi de energie.
De ce scumpirea energiei apare de mai multe ori în același borcan
Aici apare confuzia care merită lămurită.
Să presupunem că energia se scumpește. Nu înseamnă că luăm factura fabricii, calculăm diferența și o adăugăm direct peste prețul iaurtului.
Fermierul poate avea costuri mai mari. Transportatorul poate cere un tarif mai mare. Furnizorul de ambalaje își poate modifica prețurile, iar fabrica poate plăti mai mult pentru propriile procese.
Depozitul poate fi și el mai scump. Magazinul își vede factura de electricitate crescând.
Aceeași mișcare de pe piața energiei a lovit, practic, mai multe firme care participă la același produs.
În economie se vorbește despre transmiterea costurilor. Ideea este destul de simplă: o companie încearcă să transfere o parte din costul ei către cumpărător, iar cumpărătorul poate încerca la rândul lui același lucru.
Nu toate firmele reușesc. Uneori concurența este prea puternică. Alteori există contracte care fixează prețul pentru câteva luni.
O parte din cost rămâne, deci, în marja companiei. Altă parte merge mai departe.
Până ajunge la consumator, scumpirea inițială a trecut prin mai multe negocieri.
Un iaurt de 4 lei nu conține 4 lei de costuri energetice
Să luăm un exemplu simplu. Pe raft avem un iaurt care costă 4 lei.
Ar fi greșit să spunem că dacă energia s-a scumpit cu 20%, iaurtul trebuie să coste automat 4,80 lei. Energia este doar una dintre componentele costului.
În cei 4 lei intră laptele, procesarea, ambalajul, transportul, salariile, depozitarea, pierderile, taxele aplicabile, costurile administrative și marjele comerciale.
Energia se află prin mai multe dintre aceste categorii, dar nu reprezintă întregul preț.
Să presupunem că factura directă de energie a fabricii adaugă câțiva bani în costul unui borcan. Separat, laptele devine mai scump cu alți câțiva bani.
Ambalajul mai adaugă o diferență. Transportul și refrigerarea mai împing costul puțin în sus.
Când privești fiecare sumă separat, pare neînsemnată. Când le aduni și le multiplici cu milioane de produse, imaginea se schimbă.
De aici vin multe dintre creșterile de preț care par greu de explicat consumatorului. Nu există întotdeauna o singură factură mare, evidentă. Uneori există zece facturi puțin mai mari.
De ce prețul nu crește în aceeași zi cu energia
Economia nu reacționează în timp real.
Dacă electricitatea se scumpește astăzi, nu înseamnă că mâine toate iaurturile din țară primesc o etichetă nouă.
Producătorii au contracte. Furnizorii au stocuri cumpărate anterior. Magazinele au promoții, acorduri comerciale și calendare de preț.
Unele fabrici cumpără energia în condiții stabilite pentru o perioadă mai lungă. Altele sunt mai expuse la variațiile pieței.
La fel se întâmplă cu ambalajele. Dacă depozitul este plin cu recipiente cumpărate la vechiul preț, scumpirea nu se vede imediat.
Mai există apoi negocierile dintre producător și retailer.
Un procesator nu schimbă singur prețul de pe raft. Trebuie discutate condițiile comerciale, volumele, promoțiile și momentul aplicării unui nou preț.
Toate acestea produc întârzieri.
De aceea consumatorul poate auzi în ianuarie despre o criză energetică și poate simți mai puternic efectele în cumpărături abia după câteva luni.
De ce iaurtul nu se ieftinește imediat când energia se ieftinește
Aici recunosc că și eu am aceeași reacție ca orice cumpărător. Dacă ni s-a explicat că energia scumpă a împins prețurile în sus, pare firesc să ne așteptăm ca ieftinirea energiei să le aducă repede înapoi.
Numai că traseul nu funcționează în oglindă.
Fabrica poate consuma astăzi energie mai ieftină, dar poate folosi ambalaje cumpărate în urmă cu două luni la prețuri mari. Transportatorul poate avea încă alte costuri ridicate.
Salariile pot fi mai mari decât înainte. Dobânzile pot fi diferite. Prețul laptelui poate să nu fi coborât.
Mai apare și problema contractelor. Unele costuri sunt stabilite pentru câteva luni și nu se modifică imediat când piața se schimbă.
Apoi există marjele și concurența.
Dacă un magazin observă că produsul se vinde la prețul existent, poate reduce prețul mai lent decât au scăzut unele costuri. Dacă apare o competiție puternică, mișcarea poate fi mult mai rapidă.
De aceea prețurile alimentelor coboară adesea mai încet decât urcă.
Nu e o lege matematică, dar este un comportament destul de ușor de întâlnit într-un lanț de aprovizionare lung.
Cât din prețul iaurtului reprezintă energia?
Nu există un procent valabil pentru orice iaurt.
Mi-ar fi ușor să dau o cifră rotundă și să spun că energia înseamnă 10% sau 15% din preț. Ar suna precis, dar precizia ar fi înșelătoare.
O fabrică modernă poate consuma mult mai puțin pe kilogram de produs decât una veche. Distanța dintre fermă și fabrică poate fi de câteva zeci de kilometri sau mult mai mare.
Ambalajul poate fi simplu sau sofisticat. Produsul poate avea o rețetă de bază sau ingrediente suplimentare.
Mai contează și ce includem în calcul.
Dacă numărăm strict electricitatea și gazul folosite de fabrica de iaurt, obținem un rezultat. Dacă includem energia din fermă, producerea ambalajului, transportul și refrigerarea din magazine, ajungem la o imagine mult mai largă.
De aceea este mai corect să vorbim despre expunerea prețului la energie decât despre un procent unic.
Iaurtul este destul de expus tocmai fiindcă trece prin multe etape care folosesc energie.
De ce două iaurturi asemănătoare se scumpesc diferit
Stau uneori în fața frigiderului și văd două iaurturi de același gramaj, cu ingrediente apropiate, dar cu evoluții diferite de preț.
La prima vedere pare ciudat.
În spatele lor pot exista însă două afaceri foarte diferite. Un producător poate cumpăra laptele de aproape, altul poate colecta de la distanțe mai mari.
Unul poate avea instalații noi, altul poate lucra cu echipamente care consumă mai mult.
Unul poate avea contracte energetice stabile, altul poate fi mai expus variațiilor de preț.
Diferențele apar și la ambalaje, volume, logistică și puterea de negociere cu retailerii.
Mai există și strategia comercială. Unele companii acceptă pentru o vreme o marjă mai mică pentru a nu pierde clienți.
Altele măresc prețul mai repede pentru că nu își permit să susțină costurile din profit.
Așa se face că două produse aproape identice la raft pot purta în spate economii foarte diferite.
Producătorii mici și cei mari nu simt scumpirea la fel
Dimensiunea afacerii schimbă și ea lucrurile.
O fabrică mare poate negocia contracte mai avantajoase pentru energie și ambalaje. Poate investi mai ușor în instalații eficiente și poate împărți costurile fixe la un număr foarte mare de produse.
O fabrică mică poate avea însă alte avantaje. Poate cumpăra laptele local, poate avea trasee de transport mai scurte și o structură administrativă mai simplă.
Nu există o regulă potrivit căreia producătorul mare este întotdeauna mai eficient.
Contează cum este organizată afacerea.
În perioadele în care energia se scumpește mult, diferențele dintre două modele devin mai vizibile.
O investiție care părea greu de justificat când energia era ieftină poate deveni brusc foarte interesantă. Un sistem de recuperare a căldurii sau un echipament frigorific mai eficient poate schimba costul produsului pe termen lung.
Energia scumpă schimbă uneori fabrica înainte să schimbe prețul
Companiile nu răspund întotdeauna la o factură mai mare printr-o scumpire imediată.
Prima reacție poate fi reducerea consumului.
O fabrică poate reorganiza programul de producție astfel încât instalațiile să lucreze mai eficient. Poate umple camioanele mai bine și reduce cursele făcute cu încărcătură mică.
Poate schimba echipamentele care consumă prea mult sau poate recupera căldura din anumite procese.
Unele companii își instalează panouri fotovoltaice pentru a produce o parte din electricitatea necesară. Altele modernizează sistemele de răcire.
Aceste investiții nu fac energia gratuită și nici nu rup fabrica de restul economiei. Furnizorii, transportatorii și fermele rămân expuși la propriile costuri.
Ajută însă la reducerea vulnerabilității.
Dacă pentru aceeași tonă de iaurt ai nevoie de mai puțină energie, o viitoare scumpire te lovește ceva mai puțin.
Ce legătură are energia cu inflația alimentară
Inflația alimentară pare, uneori, un termen mult prea mare pentru ceva atât de obișnuit ca iaurtul din frigider.
În practică, mecanismul se vede chiar acolo.
Când energia se scumpește pentru multe firme în același timp, presiunea se răspândește în economie. Agricultura plătește mai mult, industria plătește mai mult, transportul plătește mai mult.
Apoi fiecare sector încearcă să recupereze o parte din diferență.
Eurostat și Comisia Europeană urmăresc constant aceste mișcări ale prețurilor energiei, producției industriale și inputurilor agricole tocmai fiindcă între ele există legături importante.
Asta nu înseamnă că energia explică singură inflația alimentară.
Prețurile alimentelor sunt influențate de recolte, costul materiilor prime, salarii, dobânzi, transport, taxe, curs valutar, concurență și cererea consumatorilor.
Energia este însă unul dintre puținele costuri care apare aproape în fiecare verigă.
De aceea poate amplifica o problemă deja existentă.
Ce se întâmplă când energia rămâne scumpă mult timp
Durata contează aproape la fel de mult ca mărimea scumpirii.
Dacă prețul energiei crește pentru câteva săptămâni, multe firme pot absorbi șocul. Au stocuri, contracte deja negociate sau suficientă marjă încât să treacă peste perioada dificilă.
Dacă prețurile rămân ridicate un an sau doi, situația este diferită.
Contractele vechi expiră. Furnizorii vin cu oferte noi.
Transportatorii renegociază tarife. Producătorii de ambalaje își refac calculele.
Fermierii pun pe hârtie costurile unei noi recolte. Salariile sunt renegociate și ele.
După o vreme, ceea ce la început părea un șoc temporar intră în structura normală a costurilor.
Aici apare persistența inflației.
Nu mai poți arăta spre o singură factură și spune că de acolo vine totul. Prețurile au început să se adapteze unele la altele.
Cine suportă scumpirea energiei până la urmă
Răspunsul cel mai corect este că povara se împarte.
Fermierul poate suporta o parte printr-o marjă mai mică. Fabrica poate absorbi și ea o diferență.
Transportatorul poate renunța temporar la o parte din profit. Retailerul poate ține prețul stabil pentru un produs pe care îl consideră important pentru clienți.
La un moment dat însă, limitele apar.
Nicio companie sănătoasă nu poate vinde mult timp sub cost doar pentru a păstra același preț.
Atunci o parte din scumpire ajunge la consumator.
Proporția depinde de piață. Dacă există concurență mare, firmele au mai puțin spațiu pentru majorări.
Dacă aproape toți producătorii se confruntă în același timp cu aceleași costuri, presiunea este mai greu de absorbit.
De aceea nu e corect să presupunem că orice creștere de preț înseamnă automat profit mai mare.
Uneori borcanul devine mai scump la raft, iar producătorul câștigă mai puțin din el decât înainte.
De ce contează lanțul de aprovizionare
Cuvântul lanț este foarte potrivit aici.
Fiecare firmă cumpără ceva de la alta. Fermierul cumpără furaje, combustibil și servicii.
Fabrica cumpără lapte, energie și ambalaje. Transportatorul cumpără combustibil, piese și servicii.
Magazinul cumpără marfa și plătește energia necesară pentru a o păstra și vinde.
O schimbare apărută la începutul lanțului poate călători mult.
Uneori ajunge slăbită la capăt. Alteori se întâlnește cu alte scumpiri și devine mai puternică.
Tocmai de aceea un produs simplu nu are un preț simplu.
Borcanul de iaurt este rezultatul unor costuri acumulate, negociate și transferate între mai multe afaceri.
Ce poate vedea consumatorul și ce rămâne ascuns
Noi vedem eticheta.
Nu vedem cât a plătit ferma pentru electricitate în luna trecută. Nu știm cât consumă instalația de răcire a fabricii sau cât costă folia capacului.
Nu știm la ce preț a fost negociat transportul. Nici câtă energie consumă frigiderul magazinului într-o zi de august.
Toate aceste cifre rămân în spatele prețului.
De aceea discuțiile despre scumpirea alimentelor se transformă ușor în dispute. Cumpărătorul vede un preț mai mare și caută o cauză clară.
Lanțul economic îi oferă rar una singură.
Asta nu înseamnă că orice majorare trebuie acceptată fără explicații. Concurența și transparența rămân importante.
Înseamnă doar că prețul unui aliment trebuie judecat privind traseul complet al produsului.
Cum ajunge, până la urmă, energia în prețul unui borcan de iaurt
Dacă ar trebui să explic într-o singură frază, aș spune așa: energia ajunge în prețul iaurtului de mai multe ori, prin costurile tuturor celor care îl produc, îl ambalează, îl transportă, îl răcesc și îl vând.
Prima urmă poate apărea la fermă.
A doua poate veni din transport. Alta din fabrica de lactate.
Apoi intră în ambalaj, în depozit și în frigiderul magazinului.
Nicio etapă nu explică singură prețul final. Împreună însă pot muta costul suficient cât să vedem diferența pe etichetă.
Și mai este ceva.
Efectul nu apare întotdeauna în ziua în care energia s-a scumpit. Uneori ajunge la noi după săptămâni sau luni, când contractele se schimbă și stocurile vechi sunt consumate.
La fel, ieftinirea poate coborî mai lent prin sistem.
Economia are memorie. Prețurile de astăzi poartă în ele contracte și decizii făcute cu ceva timp în urmă.
Mă uit din nou la borcanul din frigider. Pare tot același produs mic, rece, pe care îl punem lângă lapte și unt.
În câțiva lei se întâlnesc însă ferma, fabrica, camionul, depozitul și magazinul. Energia a trecut pe la fiecare înainte să ajung eu la casa de marcat.
Întrebări frecvente despre scumpirea energiei și prețul iaurtului
De ce influențează energia prețul iaurtului?
Energia este folosită în aproape toate etapele prin care trece iaurtul. Fermele consumă electricitate și combustibil, fabricile folosesc energie pentru încălzire, răcire și procesare, iar produsul trebuie păstrat la rece în timpul transportului și în magazin.
Când aceste costuri cresc, companiile încearcă să absoarbă o parte din diferență. Dacă scumpirea persistă, o parte ajunge treptat în prețul plătit de consumator.
Se scumpește iaurtul cu același procent cu energia?
Nu. O creștere cu 20% a prețului energiei nu înseamnă automat că iaurtul se va scumpi tot cu 20%.
Energia reprezintă numai o parte din costul total. Prețul final include laptele, salariile, ambalajele, logistica, taxele, costurile comerciale și marjele firmelor implicate.
De ce energia mai scumpă afectează și prețul laptelui?
Producerea laptelui consumă energie încă din fermă. Instalațiile de muls, pompele și sistemele de răcire folosesc electricitate, iar tractoarele și transportul au nevoie de combustibil.
Energia intră indirect și prin furaje, îngrășăminte și alte produse cumpărate de fermier. Dacă aceste costuri cresc, prețul necesar pentru ca ferma să rămână viabilă poate crește și el.
De ce iaurtul nu se ieftinește imediat când energia se ieftinește?
Prețurile nu reacționează instantaneu deoarece multe companii lucrează cu contracte și stocuri cumpărate anterior. Fabrica poate avea energie mai ieftină astăzi, dar ambalaje și servicii contractate când costurile erau mai mari.
În același timp, celelalte cheltuieli pot rămâne ridicate. Salariile, transportul, laptele și dobânzile nu scad automat odată cu energia.
Ce rol are transportul frigorific în prețul iaurtului?
Iaurtul trebuie transportat și păstrat la temperaturi potrivite. Camioanele consumă combustibil pentru deplasare, iar menținerea temperaturii controlate presupune costuri suplimentare.
Depozitele și centrele logistice folosesc la rândul lor electricitate pentru refrigerare. Cu cât lanțul de distribuție este mai lung, cu atât aceste costuri pot deveni mai importante.
Ambalajul unui iaurt este influențat de prețul energiei?
Da. Plasticul, folia, cartonul și etichetele trebuie fabricate, prelucrate și transportate.
Furnizorii de ambalaje folosesc energie în propriile procese. Dacă energia lor se scumpește, costul poate fi inclus în prețul cerut fabricii de lactate.
Poate o fabrică să evite scumpirea prin energie regenerabilă?
Poate reduce o parte din expunere. Panourile fotovoltaice, recuperarea căldurii și sistemele frigorifice mai eficiente pot coborî consumul sau costul energiei cumpărate din rețea.
Totuși, fabrica rămâne legată de furnizori, ferme și transportatori. Dacă aceștia suportă costuri mai mari, o parte din presiune ajunge în continuare la procesator.
Este energia principala cauză a scumpirii alimentelor?
Nu în toate perioadele și nu pentru toate produsele. Energia este importantă deoarece apare în multe verigi ale lanțului alimentar, dar prețurile sunt influențate și de recolte, materii prime, salarii, dobânzi, transport, taxe, concurență și cererea consumatorilor.
În anumite perioade, energia poate amplifica puternic inflația alimentară. În altele, factorii agricoli sau comerciali pot conta mai mult.
De ce două mărci de iaurt se scumpesc diferit?
Cele două companii pot avea furnizori, tehnologii și contracte complet diferite. Una poate cumpăra laptele de aproape și poate folosi instalații eficiente, iar alta poate avea un lanț logistic mai lung sau costuri energetice mai mari.
Mai contează volumele vândute și strategia comercială. Unele firme acceptă temporar o marjă mai mică, în timp ce altele transferă mai repede costurile în preț.
Ce ar trebui urmărit pentru a înțelege dacă iaurtul se va scumpi?
Un singur indicator nu este suficient. Prețurile energiei sunt importante, dar trebuie privite împreună cu evoluția laptelui, transportului, ambalajelor, salariilor și costurilor agricole.
Contează și durata unei scumpiri. O creștere scurtă poate fi absorbită mai ușor, în timp ce una care persistă luni întregi are șanse mult mai mari să ajungă până la raft.
